UN E-MAIL „ENIGMATIC” - COMENTARIU

 

§1 - Scrisoarea pentru românii „drogați”  care „nu vor să schimbe nimic”

 

Am primit aceea scrisoare pe la începutul verii 2008. Și am tratat-o ca un fapt divers, ca un mesaj al unuia care traind în Canada n-a aflat despre sutele, poate miile, de manifestări culturale de la Târgu Jiu care tratează din toate punctele de vedere operele lui Brâncuși.

Vremea a trecut iar scrisoarea transmisă prin Internet a devenit vedetă. Postată peste tot ca un fapt senzațional, adăugându-i-se enigmatic de către comentatori anonimi „Este o problemă complicată cu Brâncuși” sau "Este o problema mai gravă cu Brâncuși” scrisoarea a ajuns în majoritatea căsuțelor poștale ale românilor, în acest fel, devenind cu adevărat "o problema gravă”.  Interpretarea „unicat” a operelor lui Brâncuți, cu patent admis din start ca universal – valabil, eliminând toate celelalte variante, riscă să creeze un fals grosolan și să aducă o impietate nepermisă operelor grandiosului ansamblu monumental al lui Brancusi.

Iată cum moda „senzaționalului” de astăzi, intră peste noi în casă prin toate mijloacele: televiziuni, radio, jurnale, rețeaua Internet și chiar prin telefon, „ai auzit de…”. Și trăind noi într-o lume a „anormalului”, a bârfelor numite talk-show-uri, a răpirilor de „Magde”, a găsirii de „Elodii” îngropate demult, a „înfierării” comunismului și la grămadă, a punerii la zid a tuturor celor care au trăit „pe vremea aia”,  un e-mail ca „Adevărul despre operele lui Brâncuși”  nu-i de mirare că devine subit vedeta  patriotismului „curat și nepătat” de secol XXI!

 

Dar să luăm la rând afirmațiile enigmaticului mesaj sosit pe Internet.

 

1. Se afirmă că tatăl unui doctor, care locuia lângă Târgu Jiu, numit în paragraful următor Matei Stoicoiu, era director împreună cu soția la „…scolile din Tg Jiu: cea de baieti si cea de fete.”.

Se vede clar că aici e doar rodul unei imaginații. Autorul scrisorii habar n-are de istoria orașului Târgu Jiu, avansând ideea că pe vremea când Brâncuși lucra la ansamblu, adică prin anii 1937,  orașul avea doar două școli, una de băieți și alta de fete. Sesizând că e o făcătură, Revista As, publicând scrisoarea, mai drege puțin busuiocul adăugând „Părinții săi au fost profesori, directori la liceele “Tudor Vladimirescu” și liceul de fete”.

Ehei! Existența doar a două școli la Târgu Jiu se pierde în negura secolelor iar învățământul în limba română începe aici prin sec. XVIII-lea pe vremea lui Alexandru Ipsilanti. Două  "școale de panachizi", una pe langă Catedrala orașului, cealaltă pe lângă biserica "Sfinții Apostoli” funcționau la începutul sec. XIX. La cumpăna secolelor XIX și XX apar deja cele mai importante instituții de învățământ. În 1897 „Gimnaziul real din Târgu Jiu” e numit la propunerea lui Iuliu Moisil  „Gimnaziul real „Tudor Vladimirescu””, în 1844 „Școala națională” e numită „Școala normală” (mai târziu „Spiru Haret”), în 1876 prefectul Ghiță Magheru transformă pensionul Săvoiu în „Scoala Secundară” apoi în „Scoala Normală de fete” („Ecaterina Teodoroiu”). În 1899 se pun bazele învățământului profesional înființându-se „Școala Comercială” (Virgil Madgearu).

Fie și luând în considerare doar aceste patru mari instituții de învățământ din Târgu Jiu, în 1937, n-aveau cum să funcționeze doar două școli, una de băieți și una de fete. Mai mult, n-am găsit în arhivele celor patru mari instituții de învățământ niciun director „Stoicoiu” si în consecință, formularea „Parintii sai au fost directori”  nu are nici-o   bază reală.

 

2. Revista „Formula AS” preia acel e-mail în stil caracteristic. Descoperă subit că Stoicoiu e din  din Scoarța și plimbându-se prin parc, a dat de Brâncuși cu care se cunoștea  caci fusesera colegi in clasele primare” . Iar fiul lui, doctorul, povestea cum „Brâncuși i-a spus că i-ar plăcea să mă cunoască într-o zi și pe mine” .  În materie de imaginație „Revista AS” e tare dar în materie de logică…

Dacă ne uităm la cronologia faptelor lui Brâncuși, constatăm că în anul 1883, la vârsta de școală, Brâncuși copilul, într-adevăr era prin Târgu Jiu dar… fugit de-acasă de frica învățătorului! Maică-sa îl prinde, și-l aduce acasă la Peștișani, unde face clasa I. În clasa a doua, Brâncuși scrijelește banca cu briceagul, învățătorul îl bate la fund cu nuiaua (deh, apucături de secol trecut!) și Brâncuși fuge iar de-acasă… Vine la Hobița cu ocazia morții lui Nicolae, tatăl său, și continuă școala primară la Brădiceni.

Nuiele pentru uzul învățătorului se găseau însă și la Brădiceni. Așa că, fără să termine școala primară fuge și de acolo în anul 1887. Bântuie prin țară ca ucenic sau băiat de prăvălie, apoi în anul 1893 se înscrie la Școala de meserii din Craiova, unde se integrează perfect, devine bursier, este admis la secția sculptură în lemn, pe care o termină primul, din 16 elevi, în anul 1897, după care pleacă la Viena.

Așa că „directorul” Matei Stoicoiu din Scoarța, sau mă rog, din Târgu Jiu, depinde ce scrisoare citești, nu avea cum să fie coleg de primară cu Brâncuși! Deci, alt neadevăr!

 

3. Fără să existe ca rânduri în scrisoarea originală a lui Liviu Popp, „Revista As” mai adaugă niște paragrafe imaginare. Neapărat cu comuniști! Păi vreți să nu fie revista în pas cu isteria anticomunistă de azi?

Era foarte supărat de câte ori îmi vorbea despre Brâncuși, spunându-mi așa: “Am citit multe cărți primite din țară despre Brâncuși. Uite, d-le, cum au schimbat comuniștii numele operelor lui Brâncuși, din parcul de la Târgu Jiu!

Păi dacă s-ar fi citit cărțile despre Brâncuși, și-ar fi dat toți seama că nimeni n-a schimbat numele operelor lui Brâncuși. Și că fiecare brâncușiolog care s-a ocupat de operele și viața lui Brâncuși, fie comunist vechi sau vopsit ca astăzi, fie capitalist vechi sau ciocoi nou ca acum, are propria lui variantă! Așa cum și  Matei Stoicoiu ignorând documentarea, a avut părerea lui în această scrisoare „nemaipomenită” și „senzațională” care a făcut înconjurul lumii.

 

4. Mai zice revista „Formula AS”: ”Dornic să-l întâlnesc pe marele artist, am reușit să vin în Târgu Jiu să-l cunosc. A fost un moment memorabil, dar eu am rămas entuziasmat mai ales de felul în care și-a prezentat lucrările, mi-a spus chiar și numele monumentelor pe care trebuia să le facă în memoria eroilor români.

Brâncuși a ajuns la formula unui ansamblu sculptural pe parcurs și a avut diverse variante de nume pentru operele sale chiar de la bun început!

Marea parte a variantelor de nume vehiculate pentru componentele ansamblului provin din fazele de proiectare, aprobare, strângere de fonduri, asigurarea amplasamentelor pe „Calea Eroilor”, despăgubirile de terenuri de pe „axul principal”, retrasare de străzi etc.

V. G. Paleolog, cunoscut biograf al sculptorului, atât în timpul regelui cât și după a doua conflagrație mondială, spune că „la începutul începutului, și Brâncuși și comitetul nu intenționau să ridice decât un singur monument. În ședința hotărâtoare a comitetului, cu o voce blândă și în contrast cu ieșirea lui violentă (care uluise comitetul), Brâncuși spune, după ce desfășoară o fotografie: „Am hotărât la Paris ca monumentul să fie o coloană fără sfârșit. Iat-o! Ochii celor prezenți privesc uimiți fotografia care pentru ei nu reprezenta decât un stâlp țărănesc”. Brâncuși n-a știut de la bun început nici câți bani se vor strânge și nici câte piese va construi din ansamblul care  se prefigura pe parcurs ce lucra la coloană. Sanda Tătărăscu, în memoriile ei spune că „artistul a construit o primă masă a tăcerii, din bolovani de râu… O așezare pe peluza verde, lângă vilă, față în față cu un semicerc decorativ de coloane, între care se află și un capitel de la Sarmisegetuza”. 

Ca urmare, Matei Stoicoiu din scrisoarea lui Liviu Popp,  n-avea cum să spună că Brâncuși „ și-a prezentat lucrările, mi-a spus chiar și numele monumentelor pe care trebuia să le facă” . 

 

Numele și interpretarea componentelor „Ansamblului Monumental „Calea Eroilor” din Târgu Jiu” a fost cea mai dificilă încercare a tuturor celor care au scris despre operele lui Brâncuși. Însuși Brâncuși le denumea în diverse feluri. Coloanei, Brâncuși îi spunea „Coloana infinită” iar Aretia Tătărăscu „Coloana nesfârșită”, pentru ca în final, să o predea primăriei Târgu Jiu sub numele de inventar, „Coloana recunoștinței”.

Așa stând lucrurile, nici nu mai are rost să comentăm variantele din scrisoare, printre care de tot hazul este aceea că  nu “Masa tacerii”, ci “Masa apostolilor neamului”, iar in mijloc s-ar afla Iisus Christos.”! Iată cum dintr-un condei, apostolii lui Iisus ajunseră „apostolii neamului”, adică români!

 

§2 – Câteva denumiri ale pieselor complexului sculptural de la Târgu Jiu

 

Precizăm mai întâi că pentru axa monumentelor denumirea a rămas cea propusă de Brâncuși „Calea Eroilor” și întărită de oficialitățile orașului la 12 nov. 1937, prin decizia cu nr. 151.

 

MASA ROTUNDĂ.

 

Masa rotundă”, după modelul mesei rotunde țărănești, este denumită așa în actele oficiale din 1937-38, iar V. G. Paleolog afirmă că denumirea ar fi aparținut lui Brâncuși care a înlocuit-o mai târziu in diverse feluri: „Masa flămânzilor de spirit”, „Masa omeniei” (sau  Masa pentru primiri cu omenie), „Masa pomenirii” și in cele din urmă „Masa tăcerii”.

Alte variante ale diverșilor biografi, autori de monografii sau de studii: „Masa familiei”, „Masa cinei nupțiale”, „Masa cinei cea de taină”, „Masa apostolilor”, „Masa dacică”, „Masa căpitanilor”, „Masa de piatră și cele 12 scaune”.

 

ALEEA SCAUNELOR

 

Sau „Aleea din grădina publică”. Sunt denumiri date de localnici în 1938 și care au rămas și azi. „Băncile”, n-au denumire.

POARTA SĂRUTULUI!

“Poarta sărutului” sau “Monumentul sărutului” au fost nume date de Brâncuși, folosind la monument tema sărutului, temă care o găsim și la alte piese din atelierul său. “Portal” l-au numit constructorii, “Portal de piatră” și “Portalul din gradina publică” au fost denumiri oficiale când au fost donate primăriei, iar diverși brâncușiologi i-au zis “Poarta eroilor”, “Poarta”, “Arc de triumf”, “Poartă de triumf”.

 

COLOANA RECUNOȘTINȚEI FĂRĂ SFÂRȘIT

 

Denumire dată de târgujieni, de lucrătorii care au participat la construcție și de unii cercetători. A fost numită de Brâncuși „Coloana fără Sfârșit”, apoi numită tot de Brâncuși „Coloana Infinită”.

Alte variante: „Monumentul recunoștinței”, „Coloana recunoștinței”, „Monumentul păcii”, „Monumentul Eroilor”, „Coloana Eroilor”, „Turnul eroilor”.

Variante nelegate de tema eroilor: „Coloana infinitului”, „Coloana fără sfârșit”, „Columna infinită”, „Columna dorului  

 

§3 – Interpretări  ale componentelor complexului sculptural de la Târgu Jiu

 

Pe cât de diverse sunt denumirile încă în număr înzecit sunt interpretările. Așa cum am mai precizat, fiecare are dreptul de a medita operele lui Brâncuși după cum îl taie capul. Am putea spune deci că numărul interpretărilor crește spre …infinit.

Și cu cât sunt mai multe interpretări cu atât mai valoroasă este opera iar oltenii în materie de imaginație sunt de neîntrecut!

Liberalii au văzut în coloană nu recunoștința lui Brâncuși față de eroii neamului ci recunoștința față de primul ministru liberal de atunci, Gheorghe Tătărăscu, care a avut un rol extrem de important în realizarea ansamblului și a configurației străzilor pe axul principal. Liberalii au spus că lui Tătărăscu i-a dedicat Brâncuși coloana și au numărat și piesele ei constatând că au exact același număr câte litere are numele lui Gheorghe Tătărăscu.

Ca în gâlceava politică de astăzi, unor țărăniști de atunci nu le-a plăcut interpretarea liberalilor și au început să-și bată joc de ei spunând că au pus în mijlocul târgului de vite al orașului „P...la lui Tătărăscu”. Răspândindu-se vorba în oraș, cu amărăciune, Brâcuși ar fi zis: „V-am lăsat proști când am plecat și am revenit ca să vă găsesc și mai proști!  

 

Interpretări care tratează, pe componente sau unitar, întreg „Ansamblul Monumental „Calea Eroilor” de la Târgu-Jiu” sunt fel și chip iar numărul lor pare că nu se mai termină. Și nici nu se va sfârși numărul vreodată având în vedere măreața operă brâncușiană!

Să vedem totuși în final, spre exemplificare, un extras (fără notele de subsol și trimiterile la surse)  dintr-un studiu privind simbolistica celei mai importante piese a ansamblului, „Coloana recunoștinței fără sfârșit”. În interpretarea dr. ing. Sorin Lory Buliga, șeful Centrului de Cultură și Artă „Constantin Brâncuși”, studiu care a apărut în „Curierul primăriei”, nr. 3(46) din 25 martie 2004,  publicație a Primăriei Municipiului Târgu Jiu.

Simbolismul „Coloanei Infinitului”

„Coroborând interpretarea acestui simbol arhaic din spațiul românesc cu unele din aforismele și textele lui Brâncuși (care dovedesc faptul că artistul cunoștea simbolismul polivalent al „Coloanei Infinitului” în toată profunzimea și coerența sa), am ajuns la concluzia că această coloană este în esență o reprezentare a Divinității, sub aspectul ei creator. Voi prezenta în continuare câteva din rezultatele legate de această temă și de asemenea textele brâncușiene corelate.

1.  Coloana ca „Scară la cer”: „Hai să-i zicem o Scară la cer” - aforism spus de Brâncuși chiar în fața Coloanei.

2. Coloana ca „Axă a Lumii”: „…am vrut să dăruiesc6 osia spirituală”

3.  Coloana ca „Centrul Lumii”: „…într-o zi și Stâlpul meu va prinde în jurul lui hora lumilor din cosmos”.

4.  Coloana ca „Lanț al lumilor” (care se poate deduce și din aforismul precedent): „Oare ritmul său lăuntric, din clepsidră în clepsidră, nu înfățișează oare și nenumăratele pulsații ale universurilor, care necontenit explodează și se contractă?”. (T. Paleolog)

5. Coloana ca „Stâlp de lumină” sau „Stâlp de foc”: „Mi-am lăsat sculpturile să se joace cu cerul și cu oamenii, dovedind lumii că este cu putință o sculptură a focului”.

„Acesta este mesajul Stâlpului meu, străjuit de Masă și de Poartă…Să arzi ca o flacără…Să te prefaci în fulger legând cerul cu pământul”. (T. Paleolog)

6.  Coloana ca o reprezentare a Divinității sau Absolutului: „Du-te. Îmbrățișează-l cu palmele mâinilor deschise. Apoi, înălțându-ți ochii, privește-l și vei cunoaște în adevăr sinea cerului”.

„Realitatea pe care Stâlpul - laolaltă cu celelalte două semne de piatră ale mele - o întrupează este avântul, conștiința nunții ce o sărbătorim cu nesfârșitul univers, dorul ce-i însuflețește pe eroi spre absolut”. (T.Paleolog)

Tot în favoarea interpretării Coloanei drept epifanie uranică, reproducem aici, în premieră, un aforism al lui Brâncuși, semnificativ în acest sens. Astfel, în perioada în care artistul se frământa pentru a hotărî locul de amplasare a Coloanei (probabil în vara lui 1937), preotul V. Brâncuși din Peștișani, care îi era și unchi, l-a mustrat pe acesta că în loc să se gândească cum să-și ajute familia care este gata să “ajungă pe drumuri”, el se preocupă de probleme abstracte care nu puteau fi de folos cuiva. Întrebat de acesta ce vrea să facă acolo, sculptorul a răspuns în felul său caracteristic: „Unchiule, eu vreau să fac aici ce slujești dumneata”. Dar este de înțeles că preotul numai lui Dumnezeu îi poate sluji.

Interpretarea „Coloanei Infinitului” ca reprezentare a unei teofanii poate explica și amplasarea acesteia după biserică, adică separat de restul ansamblului sculptural. Un motiv este acela că revelația lui Dumnezeu are loc după descoperirea credinței de către om, credință întruchipată aici de biserica „Sf. Apostoli”.

Un alt temei îl constituie faptul că biserica are la bază un sacrificiu - care amintește într-un fel de sacrificiul eroilor gorjeni - și anume acela al lui Iisus Hristos pentru mântuirea oamenilor. De aceea partea de căpetenie a cultului creștin, care este liturghia, constă în esență din aducerea lui Dumnezeu ca „sacrificiu de împăcare”, însuși Trupul și Sângele lui Hristos, simbolizat de pâine și vin. Acest trup simbolic se dă credincioșilor ca „împărtășanie” pentru a se întări cu puterea Dumnezeiască ce există în ele, spre viața și fericirea veșnică.

Ținând cont de faptul că biserica îl simbolizează în primul rând pe Iisus Hristos, care declara că „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine” (Ioan, 14, 6), se poate înțelege de aici că doar trecând prin biserică (adică Hristos) se poate avea cu adevărat revelația semnificației Coloanei Infinitului (ca reprezentare a Divinității).

Dar, așa cum am arătat și cu o altă ocazie, „Calea Sufletelor Eroilor” reprezintă de asemenea și un drum simbolic de reîntoarcere a eroilor gorjeni - prin jertfa lor de sine pentru țară și credință - la Dumnezeu. Iar într-un sens mai larg, această reîntoarcere evolutivă - deci cu sens pozitiv, de recuperare - este o „cale eroică” pentru orice om care simte imperios nevoia de a-și întâlni Creatorul.”

 

§3 – Concluzii 

 

Aidoma interpretărilor operelor lui Brâncuși, concluziile trebuie să le tragă singuri cititorii.

Ei trebuie să discernă dacă acel e-mail al lui Liviu Popp a vrut să fie doar o simplă mână de ajutor dată românilor dezinteresat, dacă a fost o diversiune de discreditare a ansamblului sculptural de la Târgu Jiu sau s-a vrut de la bun început a fi un virulent mesaj anticomunist, venit din partea unuia care a fost nevoit să plece în occident.

Partea cea mai proastă a fost că tocmai acest mesaj anticomunist a prins la public. El a fost amplificat iar unele din reviste sau posturi de televiziune, în loc să elucideze cazul, au pornit o campanie furibundă care să facă praf imaginea României, făcând plăcere patronilor și acoperind interesele lor de ciocoi de presă porniți mereu în a susține o parte sau alta a spectrului politic.

 Nu s-a făcut altceva decât să se mai adauge la hărmălaia generală de astăzi încă o goarnă. Un singur forum, România-Franța, și-a exprimat îndoiala asupra afirmațiilor gratuite conținute în e-mail solicitând mediile intelectuale să-și spună cuvântul.

Cât despre Liviu Popp, presupus ca primul care a transmis acel e-mail „Adevărul despre operele lui Brâncuși”  nu se mai poate scrie nimic. Aflăm de pe Internet că „In seara de 28 Septembrie 2008 s-a stins din viata dupa o scurta dar grea suferinta in lupta cu cancerul Dan Liviu Popp, bine cunoscut si indragit membru al  Asociatiei Culturale Romano Canadiene din Calgary. Nascut in Bucuresti la 10 Aprilie 1941, crescut si educat in Bucuresti, a absolvit in 1968 Facultatea de Inginerie Geologica de la IPGG Bucuresti. S-a stabilit la Calgary in 1984 la chemarea fratelui sau Stefan Popp inginer geolog. A trait si muncit in Canada, patria sa adoptiva, timp de 24 ani intotdeauna in Calgary, unde a fost iubit si apreciat mult de colegi si prieteni.” Să-i fie țărâna ușoară! Poate a vrut să facă un bine țării dar uite că a ieșit prost!

 

Revine ca misiune de suflet a tuturor celor care au transmis acel e-mail - și care a făcut mai mult rău decât bine - să transmită mai departe, fiecare prin mijloacele lui, acest succint studiu al unui atât de nefericit caz.

Pentru că dacă ar mai trăi Brâncuși astăzi, ar exclama iar cu amărăciune:

„Ați fost proști pe vremea comunismului dar după ce voi înșivă ziceți că l-ați distrus, vă găsesc acum și mai proști și mai comuniști!”

 

Propuneri si contacte : editura.online@gmail.com

 

ARP - ASOCIAȚIA ROMÂNĂ PENTRU PATRIMONIU

 

Prima pagină

Scrisoarea

Viața pe scurt

Cronologie

Opera pe scurt

Calea Eroilor

Câteva opere

Pe tema Brâncuși

Ansamblul Monumental

Bibliografie

 

Sunteți pe o pagină de aici:

www.tismana.ro/semanatorul/brancusi/index.htm