Istoricul realizării Ansamblului Monumental

„Calea Eroilor” de la Târgu-Jiu

 

„Curierul Primăriei” Nr. 2(57)/2005

TÂRGU – JIU, GORJ

 

Dr. ing. Sorin Lory Buliga,

șef Centrul de Cultură și Art㠄Constantin Brâncuși”

 

 

INTRODUCERE

 

Ansamblul Monumental „Calea Eroilor”de la Târgu-Jiu este denumirea modernă a tripticului de monumente realizate de sculptorul Constantin Brancusi în 1937-1938.

Ansamblul a fost menit să preamăreasc㠄memoria eroilor gorjeni care s-au jertfit în războiul de întregire” (citat din documente de donație). Capodopera lui Brâncuși constituie o ultimă realizare, dintr-un șir de intenții comemorative destinate eroilor gorjeni realizate în orașul Târgu-Jiu, după cum urmează:

1) amplasarea pe podul de peste Jiu a unei plăci comemorative1) (la 14 octombrie 1920);

2) realizarea unui monument eroinei Ecaterina Teodoroiu2) (la 8 septembrie 1935) așezat în centrul orașului;

3) ridicarea unei biserici „întru pomenirea eroilor”, pe locul uneia mai vechi, cu hramul Sf. Apostoli Petru si Pavel (1927-1937);

4) un proiect nefinalizat de monument al eroilor gorjeni, în fața regimentului de artilerie.

 

REALIZAREA ANSAMBLULUI  MONUMENTAL

 

După cum se știe, la sugestia Miliței Petrașcu, „comanda” lucrării a fost făcută de către Liga Națională a Femeilor Gorjene, prin intermediul președintei acesteia, Aretia Tătărăscu, în iarna anului 1934, în atelierul sculptorului din Paris.

I. Pogorilovschi [1] consideră c㠄Brâncuși a nădăjduit tot timpul după război – în 1930 încă mai nădăjduia – să poată realiza monumentul pentru eroii de sub pământul Gorjului” la Peștișani, lângă satul său natal, Hobița.

Aceasta ar explica de fapt acceptarea realizării operei comemorative la Târgu-Jiu, ca după o lungă așteptare. În sprijinul acestei idei stă de altfel și textul unei scrisori trimise de Brâncuși 3) lui Milița Petrașcu: „... și nu vă pot spune cât de fericit aș fi să pot face ceva la noi în țară”.

În ceea ce privește concepția originară a lui Brâncuși asupra lucrării sale de la Târgu-Jiu, trebuie spus că există inadvertențe serioase nu numai între exegeții capodoperei brâncușiene, dar și între diverșii memorialiști care au discutat în acest sens cu artistulromân, în perioada respectivă.

Astfel, Ștefan Georgescu-Gorjan [2] își amintea că la 7 ianuarie 1935 Brâncuși i-a povestit că Aretia Tătărăscu „îl vizitase la Paris, nu demult (deci în a doua jumătate a anului 1934) și-l invitase să ridice la Târgu-Jiu o serie de monumente”. Inginerului nu i-a vorbit însă atunci Brâncuși decât despre Coloană.

V.G.Paleolog [3] relatează că Brâncuși i-a prezentat Aretiei Tătărăscu doar Poarta și Stâlpul 4) .

De asemenea, Poarta, Biserica Sf. Apostoli și Stâlpul urmau să fie legate între ele printr-o cale largă, trăbătând orașul de la apus la răsărit.

Alte mărturii aparținând unor cunoscuți ai lui Brâncuși precum și datele de arhivă, pledează însă pentru faptul că opera de la Târgu-Jiu a fost gândită inițial ca o singură piesă monumentală: Coloana Infinită. La aceasta s-au adăugat ulterior celelalte piese ale ansamblului.

Din relatările Aretiei Tătărăscu,citată de V. G. Paleolog [4], Brâncuși vine în România în iunie 1937, cu intenția de a realiza o singură lucrare. Astfel, într-o ședință a Comitetului Ligii în satul Poiana, el a prezentat o   fotografie și a spus: „Am hotărât la Paris ca monumentul să fie o coloană fără sfârșit. Iat-o!” 5).

 Același autor menționează că tot în iunie-iulie 1937, Brâncuși a hotărât și realizarea unui Portal de piatră și a unei străzi drepte: „proiectul definitiv al Coloanei nesfârșite nu este gata… când el se hotărâ să execute un  monument - un Portal de piatră. Tot atunci el decide ca acest portal să fie legat de coloană printr-o stradă ideal dreaptă care să poarte numele de Calea Sufletelor Eroilor”.

În august 1937, Aretia Tătărăscu își convinge soțul, pe primul ministru liberal Gh. Tătărăscu, să obțină de la Ministerul Lucrărilor Publice suma necesară pentru prelungirea străzii Grigore Săftoiu între târgul săptămânal numit de Brâncuși „Târgul fânului” – unde va fi amplasată Coloana – și B-dul C. A. Rossetti, care mărginea grădina publică a orașului. Planul acestei străzi drepte fusese de fapt aprobat încă din 1900, dar rămăsese neaplicat (vezi I. Mocioi [5].

În 1937, primarul Târgu-Jiului prezenta pe scurt planul „Căii Eroilor”: „Proiectul în întregime ar consta dintr-o aleecare,plecând de la digul Jiului – care este locul de evocare al actelor de vitejie gorjeneasc㠖 ar trece pe sub un portal, ce în viitor ar marca și intrarea în grădina publică, pentru ca, continuând spre biserica ce se renovează, să se termine această cale ce va purta chiar și denumirea de Calea Eroilor, la monumentul  recunoștinței întruchipată printr-o coloană înaltă de circa 29 metri, înălțându-se fără sfârșit așa cum trebuie să fie și recunoștința noastră pentru eroii ce sunt temelia României moderne, situat acest monument în mijlocul unui parc ce se va face pe locul fostului târg de vite” 6).

În acest fel, la 20 octombrie 1937, donația făcută de Liga Națională a Femeilor Gorjene către orașul Tîrgu-Jiu, consta din:

1) Strada „Calea Eroilor” („care va porni din preajma Jiului”), 2) un portal de piatră și 3) o coloană a „recunoștinței”, „legându-se astfel amintirea locurilor pentru care au luptat eroii gorjeni, cu ideea recunoștinței fără sfârșit simbolizată prin coloană”. Totodată, Liga „a luat pe a sa răspundere construcția Bisericii Sf. Apostoli… dând astfel prin ridicarea acestui sfânt lăcaș, o strălucire mai mare recunoștinței noastre către cei care s-au jertfit pentru noi” 7).

Brâncuși a dat și „indicații cum să se întretaie aleile principale” din Grădina publică, acestea „având un scop legat de ansamblul lucrării…” (I. Alexandrescu [6]).

Construcția Coloanei Infinite a început la mijlocul lui august 1937 la Petroșani și s-a încheiat în noiembrie al aceluiași an la Târgu-Jiu. Metalizarea (alămirea) ei s-a executat în lunile iunie-iulie 1938 (vezi Ștefan  Georgescu-Gorjan [7]).

Poarta Sărutului a fost asamblată din blocuri de travertin de Banpotoc în octombrie 1937. Însă anul sculptării sale definitive este 1938, mai exact de la începutul verii și până la 20 septembrie, când artistul a plecat la Paris.

Prima fundație a fost turnată mai spre exterior decât este astăzi.

Cele doua alei („târcoale” le numea Brâncuși) care înconjoară Poarta și se unesc din nou pe linia axului ansamblului sculptural, nu sunt nici ele întâmplătoare, fiind înfăptuite tot la indicațiile sculptorului.

Data realizării Mesei Tăcerii este probabil elementul cel mai controversat din istoria ansamblului. În mod cert au existat două variante. Prima dintre ele constituie de fapt obiectul discuțiilor.

În esență, se știe că era tot din calcar dar de dimensiuni ceva mai reduse. Se pare că a fost cioplită sub supravegherea lui Brâncuși, însă nu se poate spune cu precizie când: în iunie-iulie 1937 sau la sfârșitul lui octombrie-începutul lui noiembrie 1937 (cf. I.Pogorilovschi [1] si I.Mocioi [5]).

Trebuie specificat totuși că Brâncuși a plecat la Paris pe 2 septembrie 1937, deoarece urma să se întâlnească acolo cu maharajahul Yeswant Rao – în vederea discutării construcției „Templului Descătușării” din Indore – care și-a întârziat însă mult anunțata vizită (pe 15 octombrie 1937 el îi scrie lui Șt. Georgescu-Gorjan că prințul urma să sosească la Paris doar pe 19 octombrie).

Sculptorul a avut „o scurtă revenire în România pe la începutul lui noiembrie 1937”, când a participat și la târnosirea Bisericii Sf. Apostoli din Târgu-Jiu, care a avut loc la 7 noiembrie. Se înapoiază la Paris, după care va pleca la Genova, de unde se va  îmbarca spre Bombay (acolo va ajunge la 30 decembrie 1937).

Se va întoarce din India – la Genova – pe 8 februarie 1938 (Șt. Georgescu-Gorjan [8]).

Această succesiune de evenimente denotă faptul că după 2 septembrie 1937 și până la revenirea sa în țară din 1938, sculptorul nu a mai putut lucra efectiv la opera sa din Tîrgu-Jiu, cu excepția unei „scurte reveniri” din toamna lui 1937, în care este foarte puțin probabil să fi realizat prima variantă a mesei. Amintesc și faptul că încă de la venirea sa în Gorj, Brâncuși a construit o primă masă din bolovani de râu, lângă vila familiei Tătărăscu de la Poiana (conform amintirilor lui Sanda Tătărăscu), iar ulterior a mai construit una și în grădina casei Bălănescu din Târgu-Jiu, unde a locuit în perioada 1937-1938 (I. Mocioi [5]).

Este posibil ca prima masă să fi fost amplasată lângă malul Jiului, într-o zonă neamenajată.

Într-o notă oficială 8) se specifică un transport de lespezi de piatră de calcar „pentru pavaje și trepte la platforma de lângă digul Jiului”.

Aceste trepte nu s-au realizat – după cum nu s-au realizat nici cele ce trebuiau să urce spre Coloan㠖 însă  rămâne ideea amenajării platformei la această dată, operațiune care s-a încheiat în noiembrie 1937.

Varianta a doua a Mesei, din piatră de Banpotoc, este comandată la atelierele „Pietroasa” din Deva, fie pe 14 iunie 1938 de către Ligă (cf. I. Pogorilovschi [5]), fie pe 20 august 1938 chiar de către Brâncuși, nemulțumit că pe prima masă găsise „o inscripție săpată și umplută cu plumb, precum și o semnătur㔠(I. Mocioi [5]).

Actuala Masă a Tăcerii (nume care apare în lucrarea lui I. Jianu din 1963) este rezultatul suprapunerii tăbliilor mari ale celor două variante. Cât despre așa-zisa Masă festivă sau Masă ultimă, aceasta este un rebut alcătuit din suprapunerea picioarelor celor două mese. Ea a stat un timp în Grădina publică și apoi a fost adusă în Parcul Coloanei din inițiativa personală a grădinarului Jacob Esperschildt (I. Mocioi [5]).

Din punctul de vedere al Primăriei, Masa nu era o lucrare majoră a complexului monumental. Realizarea ei se justifica astfel: „pentru a se forma un ansamblu armonios cu portalul monument… și spre a se da un aspect cât mai estetic menționatului monument și întregului parc, este necesar a se așeza la capătul aleii o masă de  piatr㔠9).

Pe marginile aleii deschise în parc în octombrie 1937, s-au plantat 20 de plopi piramidali 10) și s-au amenajat – în noiembrie – 10 nișe pentru bănci și scaune (acestea din urmă trebuiau puse și în jurul mesei). Ele aveau ca scop „formarea unui ansamblu armonios cu portalul și masa de piatră construite pe această alee principal㔠11) .

La 9 iulie 1938 se face comanda la atelierele din Deva, iar pe 1 august se aduc de acolo 12 scaune cu fața rotundă și 30 cu fața pătrată, executate „conform modelului dat” 12) (I. Pogorilovschi [1] consideră însă că acum ar fi sosit doar un rest de 25 de scaune).

Este interesant de specificat aici că într-o primă variant㠖 la indicațiile lui Brâncuși – scaunele rotunde au fost grupate două câte două, fiind mai apropiate de masă (la 0,40 m.) decât sunt acum. De asemenea, scaunele pătrate au fost puse inițial la distanțe egale între ele și doar apoi grupate câte trei în fiecare din cele cinci nișe (E. Ciucă [9]).

Băncile de piatră ce flanchează portalul sunt tot din calcar. Pe ele se pot observa urme de daltă, ceea ce corespunde întocmai indicațiilor de atunci ale sculptorului: pentru a se vedea c㠓e mână de om, nu turnat㔠13).

 Ele au fost terminate la 20 iulie 1938. Parcul nou din jurul Coloanei a fost lucrat începând cu 1 octombrie 1937 și definitivat la 26 august 1938. Inițial (1937) se dorea aici – respectând planurile lui Brâncuși – plantarea a 300 de plopi piramidali și a 2000 kg. floare de fân 14) , iar mai târziu (1938) s-au cerut „100-200 care cu pământ bun în care să se poată planta sau semăna flori de iarb㔠15) .

Festivitățile legate de predarea definitivă a capodoperei brâncușiene primăriei din Tîrgu-Jiu, de către Liga Femeilor Române, au avut loc la 27 octombrie 1938. Nu se amintește însă nimic cu această ocazie despre Masă și Aleea scaunelor 16).

După I. Pogorilovschi [1] de vină ar fi fost proasta organizare a festivităților respective, care au fost făcute de o asemenea manier㠄încât pur și simplu au ignorat componenta de lângă apă a capodoperei”. Mai precis, mulțimea într-un cortegiu măreț, cu preoții în cap” s-a deplasat de la Coloană (care a fost sfințită de 16 preoți) spre Biserica eroilor, iar apoi „pe calea eroilor spre portal unde de asemenea s-a oficiat un scurt serviciu divin” 17) .

Cortegiul a fost îndrumat ulterior prin B-dul Rossetti spre podul Jiului, când de fapt evocarea celor morți în  1916 „ar fi trebuit să se facă pe dig, în jurul Mesei Tăcerii” (I.Pogorilovschi [1]).

Este posibil ca eludarea Mesei să fi fost gândită deliberat de către Primăria Târgu-Jiu, datorită interesului său de a o trece sub tăcere, fapt explicabil prin desele atacuri în presa din București la adresa sa, pe motiv că ar irosi fondurile statului cu „lucrări inutile”: Coloana, Portalul și Strada Eroilor.

Sensul de celebrare a axului ansamblului sculptural este și el un indiciu că piesa cea mai importantă rămânea Coloana Infinită.

Ar fi fost însă interesant de știut indicațiile lui Brâncuși relativ la parcurgerea Tripticului său, dacă acesta ar fi participat la ceremoniile respective. El plecase însă din Târgu-Jiu pe 27 septembrie, probabil de teamă că  războiul iminent să nu îl blocheze departe de atelierul său.

În final doresc să specific faptul că au existat și teorii privind un ansamblu brâncușian format din mai multe piese. Ar fi trebuit să desăvârșească această capodoperă următoarele lucrări: „Masa festiv㔠aflată dincolo de Coloană (C. Noica), „Prometeu” pus dincolo de Jiu (T. Paleolog), „Pasărea Măiastr㔠dincolo de Coloană (V. G.Paleolog), „Cocoșul”probabil și el după Coloană (cf.D.Daba [10]),

„Fântâna zodiacului” destinată Parcului public, sau chiar un ansamblu de șase fântâni amenajate în cerc, în jurul Coloanei (I. Pogorilovschi) și o „Piață zodiacal㔠de asemenea în jurul Coloanei, „a cărei umbră se rotea peste semnele zodiaculului” (I. Pogorilovschi).

 

CONCLUZII

 

1) „Calea Sufletelor Eroilor” ar fi denumirea originară dată de Brâncuși – cf.V.G.Paleolog – Ansamblului Monumental de la Târgu-Jiu. Inițial (vara anului 1937) artistul numise în acest fel doar strada dreaptă ce trebuia să lege Portalul de Coloană. În actele oficiale (septembrie 1937), denumirea străzii este „Calea Eroilor”, urmând ca aceasta să se extindă până la digul Jiului.

2) Nu există un acord unanim în ceea ce privește concepția originară a capodoperei. În principal se desprind două ipoteze plauzibile:

- Brâncuși a gândit încă de la început un ansamblu de două piese monumentale: Coloana și Poarta, iar ulterior el a adăugat Masa și Scaunele; Poarta, Biserica Sf. Apostoli și Coloana trebuiau legate printr-o cale largă și dreaptă.

- monumentul recunoștinței a fost gândit inițial ca o unică sculptură monumentalizată: Coloana fără Sfârșit (numită tot de Brâncuși Coloana Infinită). Ideea unui ansamblu de sculpturi datează din lunile iunie-iulie 1937.

3) Realizarea tehnică a Coloanei(numită de Brâncuși Coloana Infinită) acoperă intervalul august-noiembrie  1937, iar alămirea ei s-a efectuat în vara anului 1938.

4) Aleea din Parc a fost deschisă în octombrie 1937, având amenajate și cele 10 nișe (după indicațiile lui Brâncuși ea a fost întretăiată și de alte alei secundare).Pe marginea ei au fost plantați douăzeci de plopi piramidali.

5) Portalul (numit apoi Poarta Sărutului) a fost asamblat în octombrie 1937 și sculptat în 1938, fiind terminat până pe 20 septembrie.

6) Masa (numită Masa Tăcerii) este alcătuită din tăbliile mari ale celor două variante ale meselor.

Prima a fost cioplită sub supravegherea lui Brâncuși, fie în iunie-iulie 1937 (cu o probabilitate mai mare) fie la sfârșitul lui octombrie–începutul lui noiembrie 1937. A doua variantă a fost realizată la atelierele „Pietroasa” din Deva, probabil în august 1938 (după ce cu un an înainte, în noiembrie 1937, se realizase platforma ei de lângă digul Jiului).

7) Băncile de piatră ce flanchează Poarta au fost cioplite și terminate la 20 iulie 1938, iar scaunele de piatră cu fețe pătrate și rotunde au fost turnate la atelierele “Pietroasa” din Deva și aduse la 1 august 1938. Atât băncile cât și scaunele sunt intervenții târzii, cu semnificații suplimentare, ce vin doar să întărească semantica celor două piese principale din Parcul Public.

8) Parcul nou din jurul Coloanei a fost început la 1 octombrie 1937 și definitivat la 26 august 1938. Aici Brâncuși a dorit plantarea de plopi piramidali și iarbă.

9) Toate sculpturile din Parcul public sunt din travertin de Banpotoc (posibil cu excepția piciorului Mesei care este tot din calcar, dar nu se știe sigur dacă de Banpotoc). Coloana este din fontă alămită.

10) Sculpturile presupuse de unii exegeți că ar fi trebuit să desăvârșească opera de la Târgu- Jiu sunt: „Masa festiv㔠sau „Masa ultimă”, „Prometeu”, „Pasărea Măiastră”, „Cocoșul”, „Fântâna zodiacului” sau un ansamblu de șase fântâni dispuse circular în jurul Coloanei și o „Piață zodiacal㔠ce ar fi avut de asemenea Coloana în centru.

11) În general realizarea „Căii Eroilor” nu s-a efectuat după un „șablon” prestabilit, cu excepția Coloanei (pe care Brâncuși năzuia de mult să o realizeze în România) și probabil a Porții.

Actul creației brâncușiene de laTîrgu-Jiu a avut o anumit㠄dinamic㔠în intervalul 1937-1938, ansamblul sculptural constituindu-se prin adăugarea succesivă a altor piese sculpturale. Schimbarea primei Mese și a poziției Scaunelor,ca și presupusa dorință a artistului de a-și extinde opera dincolo de Jiu sau de Coloană, sunt argumente suplimentare în acest sens.

Mulțumesc Doamnei Sorana Georgescu-Gorjan și Domnului dr. Ion Pogorilovschi pentru sprijinul oferit la apariția acestui material.

 

BIBLIOGRAFIE

 

[1] Pogorilovschi, Ion,

Brâncuși, apogeul imaginarului. Comentarea capodoperei de la Târgu-Jiu, Ed. Fundației “Constantin Brâncuși”, Tîrgu-Jiu, 2000.

[2] Georgescu-Gorjan, Ștefan, Ansamblul monumental de la Târgu-Jiu – 40 ani de la inaugurare, Arta, nr.10, 1978, p.34.

[3] Paleolog, Vasile Georgescu, Genese de la Via Sacra de Tîrgu-Jiu, Academie R.S.R., Centre d’Histoire de Philologie et d’Ethnographie, Craiova, 1967, p. 11, 1967.

[4] Paleolog, Vasile Georgescu, Brâncuși, Concepție urbanistică,Arta plastică, 3, p.18-19, București, 1967.

[5] Mocioi, Ion, Brâncuși: Ansamblul sculptural de la Tîrgu-Jiu, Comitetul pentru cultură și artă al județului Gorj, Tîrgu-Jiu, 1971.

[6] Alexandrescu, Ion, Mărturiile unui cioplitor, Ramuri, luna martie, p. 12, 1965.

[7] Georgescu-Gorjan,Amintiri despre Brâncuși, Ed. „Scrisul Românesc”, Craiova, 1988.

[8] Georgescu-Gorjan, Ștefan, Templul din Indore, Ed. Eminescu, București, 1996.

[9] Ciucă, Eugen, Brâncuși la Tîrgu-Jiu, Aleea scaunelor, Contemporanul, 16/1964, București.

[10] Daba, Dumitru, Brâncuși, Editura de Vest, Timișoara, 1995.

 

NOTE

 

1)

Amintind de ziua de 14 octombrie 1916, când „bătrânii, femeile, cercetașii și copiii Gorjului au oprit năvala vrăjmașilor, apărându-și cu vitejie căminurile”.

2)

Dus la bun sfârșit și într-o manieră originală de către Milița Petrașcu.

3)

La 11 februarie 1935.

4)

În ceea ce privește nomenclatura unor sculpturi de la Târgu-Jiu, în toamna anului 1938 Brâncuși folosea mai multe denumiri pentru aceeași piesă (de exemplu Stâlp, Coloană sau Coloana Infinită).

Spre sfârșitul vieții numea piesele simplu: Masa, Poarta și Stâlpul.

5)

Sculptorul intenționa încă din 1930 să ridice în București o „Coloană fără Sfârșit”, așa cum a rămas consemnat în articolul „Maestrul Brâncuși”, din „Curentul literar și artistic”apărut în data de 6 octombrie 1930, pag. 3 și 4, din București.

6)

Arhiva Statului Tg.-Jiu. Dosarul de decizii pe 1937. Decizia nr. 108 din 13 septembrie 1937 (apud. I. Mocioi [5], p.22).

7)

Arhiva Statului Tg.-Jiu.Fond Primărie oras Tg.-Jiu. Inv. 108, Dosar 141/1937, înreg. La 20 oct./ 1937, nr.6330 (apud.I.Mocioi [5], p.175-176).

8)

Arhiva Statului Tg.-Jiu.Fond Primărie. Dosar 120/1937 (apud. I. Mocioi [5]).

9)

Arhiva Statului Tg.-Jiu.Fond Primărie. Dosar 109/1938 (apud. I. Mocioi [5]).

10)

Arhiva Statului Tg.-Jiu.Fond Primărie.Inv.93.Dosar 120/1937, fila 1-2 (apud. I. Mocioi [5]).

11)

Arhiva Statului Tg.-Jiu. Dosar 77/1938, fila 1 (apud. I. Mocioi [5]).

12)

Arhiva Statului Tg.-Jiu. Dosar 77/1938, fila 4 (apud. I. Mocioi [5]).

13)

Arhiva Statului Tg.-Jiu. Inv. 47, fila 46, decembrie/1938 (apud. I. Mocioi [5]).

14)

Arhiva Statului Tg.-Jiu. Dosar 118/1937, Dosar 23/1937 (apud. I. Mocioi [5]).

15)

Arhiva Statului Tg.-Jiu. Dosar 117/1938 (apud. I. Mocioi [5]).

16)

Nomenclatură care de altfel nu-i aparține lui Brâncuși..

17)

Conform unui articol din ziarul „Cuvântul Gorjului” ( Tg.-Jiu, 19/ 1938), citat de I.Pogorilovschi [1

 

 

ARP - ASOCIAȚIA ROMÂNĂ PENTRU PATRIMONIU

 

Prima pagină

Scrisoarea

Viața pe scurt

Cronologie

Opera pe scurt

Calea Eroilor

Câteva opere

Pe tema Brâncuși

Ansamblul Monumental

Bibliografie

 

Sunteți pe o pagină de aici:

www.tismana.ro/semanatorul/brancusi/index.htm