CONSTANTIN BRÂNCUȘI

 

    

Brâncuși în atelierul său de la Paris

 

BRÂNCUȘI, Constantin, sculptor, s-a născut la 12 februarie 1876 în Hobița, Oltenia, și s-a stins din viață la 16 martie 1957, la Paris. Urmează Școala de arte și meserii, Craiova (1884-1887) și este diplomat al Școlii de Belle-Arte din București (1898-1902). Pleacă în 1904 la studii la Munchen, dar după șase luni o pornește pe jos prin Bavaria, Elveția și Alsacia până la Langres (Franța), de unde ia trenul până la Paris, în 1905 reușește la concursul de admitere la Ecole Nationale Superieure des Beaux-Arts, unde lucrează în atelierul lui Antonin Mercie până în 1906 când, atingând limita de vârstă, părăsește școala. Refuză să lucreze ca practician în atelierul lui Rodin, spunând: "La umbra marilor copaci nu cresc vlăstare tinere". Expune pentru prima dată la Societe Nationale des Beaux-Arts și la Salon d'Automne din Paris în 1906.

 

   =        +         +         

 

Creează în 1907 prima versiune a Sărutului, temă pe care o va relua sub diferite forme până în 1940, culminând cu Poarta Sărutului din Ansamblul Monumental din Târgu-Jiu. Primește, în 1907, o comandă pentru monumentul funerar al lui Petre Stănescu din Buzău, care-i asigură un venit lunar de 500 fr. timp de un an și jumătate. Cu acești bani închiriază un atelier în Rue du Montparnasse No. 54 și intră în contact cu avangarda pariziană care, în acei ani, își stabilise centrul de activitate în Montparnasse. Se împrietenește cu Rousseau Vameșul, Guillaume Apollinaire, Marcel Duchamp, Fernand Leger, Modigliani, Max Jacob, Robert și Sonia Delaunay, etc. Participă în 1907 la Expoziția Falansterului din Creteil, la Salon de la Societe Nationale des Beaux-Arts și la Salon d'Automne din Paris, precum și la expoziția Tinerimea Artistică din București, în 1909, revine în România și participă la Salonul Oficial, unde obține premiul II pentru sculptură. Anastase Simu îi cumpără sculptura Somnul împreună cu bustul lui Nicolae Dărăscu.

 

                             

Păsările în spațiu și domnișoara Pogany

 

Până în 1914 participă regulat la expoziții colective din Paris și din București, inaugurând ciclurile Păsări Măiestre (1910), al Muzei Adormite și al Domnișoarei Pogany. în 1913, este invitat să participe la marea expoziție de artă modernă de la Armory Show din New York, unde tabloul lui Marcel Duchamp "Nud coborând o scară" și sculptura lui Brâncuși "Domnișoara Pogany" provoacă o enormă senzație. Ca urmare, Brâncuși își deschide prima expoziție la Photo Secession Gallery din New York, în 1914. Marele colecționar american John Quinn, care în decurs de 10 ani va cumpăra 32 de sculpturi și desene de Brâncuși, devine unul dintre admiratorii săi cei mai fervenți, asigurându-i o exis tentă materială prielnică creației. Datorită lui John Quinn, în 1921, apare în revista Little Re vie w din New York, primul studiu cu 24 de reproduceri despre Brâncuși, semnat de marele poet american Ezra Pound. în ianuarie 1926, se deschide la Wildenstein Gallery din New York a doua expoziție personală a lui Brâncuși, urmată, în același an, de o a treia, la Brummer Gallery din New York. Prezentarea artistului a fost făcută verbal și în scris de Paul Morand, iar cei mai de seamă critici de artă americani au contribuit cu texte elogioase în catalog.

In 1927, vameșii americani refuză să acorde scutire de taxe vamale pentru sculptura lui Brâncuși Pasărea în văzduh, pretinzând că ea nu poate fi o operă de artă pentru că nu se recunoaște nici o pasăre. Urmează un proces care face multă vâlvă și, pentru prima dată, o instanță judecătorească hotărăște că o lucrare nefigurativă poate fi considerată o operă de artă. Până în 1940, activitatea creatoare a lui Brâncuși se desfășoară în toată amploarea ei. Operele sale cele mai de seamă, din ciclul Pasărea în văzduh, din ciclul Ovoidului, sculpturile în lemn sunt create în această perioadă. In același timp, Brâncuși participă la cele mai importante expoziții colective din Statele Unite, Franța, România, Elveția, Olanda, Anglia, Uniunea Sovietică, etc. Brâncuși n-a avut nici o expoziție personală în Europa, nici în Franța, unde a locuit timp de 53 de ani, nici în România. Muzeele și colecțiile de artă americane posedă cea mai mare parte a operei sale. Numai Muzeul național de Artă Modernă din Paris (Centrul Pompidou) are un număr important de lucrări de Brâncuși, pe care acesta i le-a lăsat moștenire împreună cu tot ce se afla în atelierul său din Impasse Ronsin.

 

                  

Imagini din atelier

 

Aici, în inima Parisului, Brâncuși își crease o lume a lui, cu un cadru și o atmosferă românească. Multă vreme, Brâncuși n-a fost prețuit la adevărata lui valoare, în România, în epoca zisă a realismului socialist, el a fost contestat ca unul dintre fruntașii formalismului burghez cosmopolit. Abia în 1964, Brâncuși a fost descoperit în România ca un geniu național și, în consecință, ansamblul monumental de la Târgu-Jiu a putut fi amenajat și îngrijit, după ce fusese lăsat în paragină timp de un sfert de veac. încă din 1926, câțiva sculptori și cunoscători 1-au socotit ca unul dintre cei mai mari artiști ai secolului XX. Astfel, în 1932, Barbara Hepworth scria, după ce a vizitat atelierul din Impasse Ronsin: "Am simțit forța personalității lui Brâncuși și felul lui atât de hotărât de a ciopli piatra și lemnul. Tot ce am văzut în acest atelier arăta echilibrul dintre forma în devenire și sculpturile terminate, umanitatea care le însuflețea, deplina unitate între formă și materie". Henry Moore scria în 1937: "Brâncuși a fost acela care a dat epocii noastre conștiința formei pure. Opera sa are o importanță hotărâtoare în evoluția sculpturii contemporane", în 1938 a apărut la Craiova prima carte despre Brâncuși scrisă de V. G. Paleolog, pe când Ionel Jianu își încheia interviul luat lui Brâncuși în octombrie 1938 afirmând: "Brâncuși este considerat astăzi ca unul dintre cei mai mari sculptori ai lumii". Christian Zervos a publicat în 1957 un volum omagial consacrat lui Brâncuși, în care a strâns mărturiile a 25 de artiști și critici de artă, iar David Lewis a publicat în Anglia un foarte temeinic studiu despre Brâncuși. A urmat în 1959 cartea Carolei Giedion Welcker, apărută în Elveția, iar în 1963, la Paris, monografia scrisă de Ionel Jianu, în franceză și engleză, cuprinzând primul catalog științific al operei lui Brâncuși. Din 1963 până azi au apărut în Statele Unite, în Franța, România și alte țări din Europa peste 50 cărți despre Brâncuși și mii de studii și articole, stabilind în mod definitiv gloria mondială a lui Brâncuși ca un artist genial (Rene Huyghe) și chiar "unul din cei mai mari creatori ai tuturor timpurilor" (Jean Cassou).

 

 

 

ARP - ASOCIAȚIA ROMÂNĂ PENTRU PATRIMONIU

 

Prima pagină

Scrisoarea

Viața pe scurt

Cronologie

Opera pe scurt

Calea Eroilor

Câteva opere

Pe tema Brâncuși

Ansamblul Monumental

Bibliografie

 

Sunteți pe o pagină de aici:

www.tismana.ro/semanatorul/brancusi/index.htm