ARBORELE
DE TIS
Taxus
baccata
În vremuri
preistorice, tisul era considerat o plantă miraculoasă. Învelișul cărnos al
semințelor se mânca iar rămurelele erau folosite pentru a alunga duhurile rele
din jurul turmelor de oi și capre ale păstorilor.
Duhurile
rele din jurul cailor și măgarilor nu puteau fi însă alungate. Din contră, le
aduceau în apropiere.
În timpurile
voievodatului lui Litovoi, lemnul roșu-brun de tisă, fără canale rezinifere,
era foarte apreciat pentru durabilitatea, elasticitatea și rezistența sa.
Pocruienii îl
foloseau pentru cuie și vase. Butoaiele, putinile, bădaiele și banițele din tis
aveau mare căutare.
Lemnarii din Vălcele îl foloseau pentru a orna
pridvoarele caselor și porțile de la drum.
Ostașii lui
Litovoi își construiau din tis arcuri și săgeți.
La începuturile
Țării Litua, platoul de sub actuala construcție a Mănăstirii Tismana fusese
puternic întărit cu bârne din lemn de tisă.
Arheologii care
au cercetat vechea construcție, dinaintea lui Nicodim, notează:
Temeliile vechilor
construcții, în urma decupării tencuielilor, s-a observat că erau din zidărie
mixtă
S-au găsit golurile tiranților de lemn, care formaseră legătura
zidurilor.
Zidurile erau
construite predominant din bucăți de sigă și probabil că din cauza umezelii ele
s-au îmbinat în timp. Golurile tiranților din tisă nu conduc la ideea că lemnul
ar fi putrezit. Lemnul putred dezvoltă în jur vietăți endemice și faună
specifică, ceea ce nu s-a constatat. În schimb, experiențele noastre cu lemn de
tis, au dovedit că tisul semiuscat arde extrem de puternic, la noduri
producându-se jeturi puternice de flăcări asemenea fosforului unui chibrit.
Urmează o stare prelungită de incandescență, după care, rămâne o cantitate
infinitezimală de scrum în a cărui compoziție carbonul nu este reprezentativ.
Concluzia:
tisul arde foarte puternic și aproape complet iar tiranții descoperiți în
construcția veche de sub mănăstire au ars!
Din păcate,
fiind tăiată abuziv în trecut, tisa a devenit astăzi destul de rară și s-a
impus, ca să fie ocrotită de lege.
Fructe de tis,
comestibile, cu gust dulceag, atrag
mai ales sturzii și
mierlele, care împrăștie semințele
O
constatare foarte interesantă este asemănarea cu unele caracteristici ale
castanului.
Tisul lăstărește întocmai ca și castanul,
formând întâi o tufă, din care se desprinde un lăstar puternic. Creșterea lor
este foarte lentă și devin arbori în toată puterea cuvântului, în aproape 1000
de ani.
Tisul fructifică abia peste 20-30 de ani,
fructificația abundentă având loc o dată la 2 ani. În medie, 1000 semințe
cântăresc 55 g, iar facultatea germinativă este de 90%. Semințele care se
seamănă imediat după recoltare, încolțesc după doi - trei ani. Cele semănate
primăvara următoare, încolțesc abia a patra primăvară.
Astăzi unele
ocoale silvice cultivă tisul pentru ornarea parcurilor, fie izolat cu creștere
liberă, fie sub formă de garduri vii. Datorită creșterii lente, nu se cultivă
în păduri.
In ace, scoarță
și lemn se găsește, taxacina, un alcaloid puternic, toxic pentru cai dar mai
puțin toxic pentru cornute.
Tisul este și o
plantă medicinală. Cu indicații exacte și folosit prudent, el vindecă
epilepsia.
DIN EXPLICAȚIILE SILVICULTORILOR
Un
alt conifer foarte căutat în trecut pentru lemnul său frumos colorat și tare,
un adevărat "arbore de fier" al pădurilor noastre, este tisa (Taxus
baccata). Pentru a-i preîntâmpina dispariția la care era sortită prin
exploatare nerațională și mai ales datorită creșterii extrem de lente, tisa a
fost declarată specie ocrotită.
Aceasta specie popula, in trecut, padurile noastre de foioase si de
rasinoase. Tulpina este dreapta si inalta de 15 cm, cu scoarta de culoare bruna
- cenusie. Lujerii ce se formeaza in fiecare an sunt verzi sau verzi - galbui.
Frunzele sunt liniare, lungi pana la 30 mm si late de 2 - 2,5 mm. Pe fata sunt
de culoare verde - inchis, iar pe dos sunt de culoare verde - palid, in care se
poate observa nervura mediana, prin proeminenta si culoare(verde intunecat).
Lemnul sau pretios, folosit in constructii si in confectionarea unor obiecte de
artizanat, a facut ca numarul exemplarelor de tisa sa scada foarte mult. O mai
intalnim in Muntii Apuseni fiind vazuta pe stanci ca forme izolate sau in
palcuri in apropierea padurilor de fag. Este o planta monument al naturii si
este ocrotita prin lege.
