ALTE INFORMAȚII
DE LA MĂNĂSTIREA TISMANA
Pagini prelucrate după broșura aflată în vânzare la
mănăstire
Un coridor al mănăstirii
Marele
nostru poet transilvănean, George Coșbuc
și-a petrecut unele veri pe valea Tismanei; aici a tradus "Divina
Comedie" a lui Dante, natura Tismanei și înrâurirea vieții mănăstirești
inspirându-l în tălmăcirea capodoperei dantești. In 1915, pe Coșbuc îl încearcă durerea sfâșietoare a pierderii
fiului său, Alexandru, într-un accident de mașină în satul Tamășești și el se va retrage în
tristete și tihna rugilor de pomenire a celui dispărut, vatra de cultură
străbună de la Mănăstirea Tismana dându-i mângâiere și sprijin moral.
Poetul
George Coșbuc a dăruit Mănăstirii Tismana două vitralii, din 1916, deosebit de
frumoase în memoria fiului său Alexandru Gh. Sfetea, un alt vitraliu pentru
mama lui Maria aflate în Paraclisul mănăstirii. Mănăstirea Tismana, vechea
așezare monahală și de mare importanță strategică în istoria neamului, a fost
locul de organizare a luptei pentru întronarea "Legii dreptătii" în
țara Românească-revoluția de la 1821, condusă de Tudor Vladimirescu.
Placa comemorativă aflată pe holul de
la intrarea în mănăstire
De
aici și-a lansat cunoscuta sa Proclamație de la Padeș, din 22 ianuarie, prin
care se cerea scăparea din robie și încetarea jafurilor și nedreptăților asupra
poporului oblăduit, izgonirea Fanarioților greci de pe teritoriul țării și
ocuparea lui de Domni pământeni.
Mănăstirea
Tismana a fost transformată în chinovie de maici, începând cu anul 1949, maici
care duc viața de obște, împletind munca cu rugăciunea. Slujbele se săvârșesc
după tipicul tradițional bisericesc: Sfânta Liturghie în fiecare zi, Vecernia
seara și Miezonoptica și Utrenia la miezul nopți; slujbele Sfântului Maslu se
oficiază vinerea.
Cântările
se fac pe muzica psaltică, conform tipicului monahal. în prezent mănăstirea are
60 de viețuitoare, dintre care șase stau la schiturile mănăstiri. Stareța de
peste 40 de ani este Stavrofora Ierusalima Gligor, sub a cărei păstorire Mănăstirea
Tismana a cunoscut multe și importante înnoiri.
Schitul Cioclovina de Jos toamna
Pe
muntele din fața mănăstirii, numit Cioclovina (în limba turca înseamnă:
cioc=mult și lovin=vânat), într-un frumos peisaj subcarpatic se află cele două
schituri: Cioclovina de Sus și Cioclovina de Jos. Avântându-ne cale de 5 km de
urcuș prin pădure, pe cărări de munte încântătoare, ajungem la prima Sihăstrie
a Tismanei - Schitul Cioclovina de Jos, amintită documentar încă din anul 1660.
Biserica
actuală a fost refăcută în anul 1715 de doi egumeni din obștea Tismanei:
Nicodim și Atanasie, ajutați material de Stanca Glogoveanu, după cum
menționează pisania. Schitul cu hramul "Sfinții Voievozi" s-a bucurat
de daruri din partea domnitorului Brâncoveanu și a lui Radu Știrbei.
După
încă 3 km de urcuș, pe cărări marcate prin păduri de fag, castani comestibili
și brazi, până la Schitul Cioclovina de Sus, cu hramul "Schimbarea la
fața", efortul ne este răsplătit de frumusețea peisajului și acestei
ctitorii.
Schitul Cioclovina
de Sus este astăzi refăcut. În dreapta,
așa cum arăta acum 20 de ani
Pusă
direct pe stânca, în vârf de munte biserica ființează din anul 1714, ctitor
fiind același egumen Nicodim, ajutat de jupân Pătru Obedeanu, mare serdar.
Bisericuța de sus este pictată în fresca stil bizantin, de către pictorul
Grigore I. Popescu din Câmpulung, în 1998. Mănăstirea Tismana a fost și rămâne
cea mai veche vatră de cultură, un uriaș muzeu al trecutului, un sanctuar
pentru marile arderi umane ale prezentului și o fereastră deschisă spre
aspirațiile viitorului.
La chioșcul din curtea mănăstirii
se vând nu numai broșuri, ci și icoane,
cruciulițe
lănțișoare și alte suveniruri.
