|
|
ZIUA HRAMULUI
PROPRIU-ZIS 15 aug
v
SFINŢIREA APEI
v
TAINA SFÂNTULUI MASLU
v
ACATISTUL ADORMIRII MAICII DOMNULUI
v
SFÂNTA LITURGHIE
LA TISMANA, ACEASTĂ
SFÂNTĂ ZI S-A BUCURAT ÎNTOTDEAUNA DE CINSTIREA
CELOR MAI ÎNALTE FEŢE
BISERICEŞTI
CARE ÎMPLINESC CU EXEMPLARĂ
APTITUDINE ŞI STRĂLUCIRE SFINTELE SLUJBE ŞI
ÎNALŢĂ INIMILE TUTUROR CELOR CARE PARTICIPĂ LA
ACEASTĂ NEMURITOARE TRADIŢIE CREŞTINĂ!
|
|
REGULA HRAMULUI
ÎN AJUN
v
VECERNIA MICĂ (cu purtarea Sfântului epitaf al Adormirii Maicii
Domnului şi aşezarea sa în faţa mormântului sfântului Nicodim)
v
Vecernia cu Privegherea
v
Utrenia dimpreună cu Prohodul, după care urmează
înconjurarea bisericii cu Sfântul Epitaf, Sfânta Evanghelie şi racla
cu moaştele Cuviosului Nicodim
REGULA
HRAMULUI A DOUA ZI
v
PARASTASUL
v
LITURGHIA PENTRU POMENIREA CTITORILOR MĂNĂSTIRII
|
Din www.calendar-ortodox.ro :
În aceasta luna, în ziua
a cincisprezecea, cinstita Adormire a Preamaritei Stapânei noastre
Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria.
 Când a binevoit Hristos Dumnezeul
nostru ca sa ia pe Maica Sa la Sine, atunci cu trei zile mai înainte a
facut-o sa cunoasca, prin mijlocirea îngerului, mutarea sa cea de pe
pamânt. Caci Arhanghelul Gavriil, venind la dânsa, a zis: "Acestea
zice Fiul tau: Vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te teme de
aceasta, ci primeste cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii la viata cea
nemuritoare". Nascatoarea de Dumnezeu s-a bucurat cu bucurie mare, si
cu dorul ce avea ca sa se mute la Fiul sau, s-a suit degrab în Muntele
Maslinilor ca sa se roage, caci avea obicei de se suia adesea acolo de se
ruga. Si s-a întâmplat atunci un lucru minunat. Când s-a suit acolo
Nascatoarea de Dumnezeu, atunci de la sine s-au plecat pomii ce erau pe
munte, si au dat cinstea si închinaciunea ce se cadea catre Stapâna, ca si
cum ar fi fost niste slugi însufletite.
Dupa rugaciune
s-a întors acasa, si îndata s-a cutremurat casa cu totul, iar ea, aprinzând
multe lumânari si multumind lui Dumnezeu si chemând rudeniile si vecinii,
si-a grijit toata casa, si-a gatit patul si toate cele ce se cadea de
îngroparea ei. Si a spus cele ce i-a zis îngerul, despre a sa mutare la
cer. Iar spre încredintarea celor zise, a aratat si darul ce i se daduse: o
stâlpare de finic. Iar femeile chemate, daca au auzit acestea, au plâns cu
tânguire si cu lacrimi si au suspinat cu jale. Deci potolindu-se ele din
tânguire, s-au rugat sa nu ramâna sarace de dânsa. Iar Preacurata le-a
adeverit, ca mutându-se la ceruri, nu numai pe dânsele, ci si pe toata
lumea o va cerceta si o va umbri. Si asa alina întristarea cea mare cu
cuvinte mângâietoare. Apoi a aratat despre cele doua vesminte ale sale ca
sa le ia doua vaduve sarace, fiecare din ele câte unul, care-i erau ei
prietene si cunoscute si de la dânsa le era hrana.
Si vorbind ea
acestea si învatând, s-a facut fara de veste sunet de grabnic tunet, si
aratare de multi nori, care aduceau de la marginile lumii, pe toti ucenicii
lui Hristos la casa Maicii lui Dumnezeu. Între care erau si de Dumnezeu
înteleptii ierarhi: Dionisie Areopagitul, Ierotei si Timotei. Acestia, daca
au aflat pricina venirii lor, asa adunati fiind, au zis aceste cuvine catre
dânsa: "Noi, o, Stapâna, stiindu-te în lume, ca si cu singur Stapânul
nostru si Dascalul ne mângâiam; dar acum cum vom putea sa suferim greul
acesta? Însa de vreme ce cu voia Fiului si Dumnezeului tau te muti spre
cele ce sunt mai presus de lume, pentru aceasta plângem, precum vezi si
lacrimam, cu toate ca într-alt chip ne bucuram despre cele ce sunt asupra
ta rânduite". Acestea au zis si varsau lacrimi, iar ea a zis catre
dânsii: "Prietenii mei si ucenicii Fiului si Dumnezeului meu, nu
faceti bucuria mea plângere, ci-mi îngrijiti trupul, precum eu îl voi
închipui pe pat".
Când s-au
savârsit cuvintele acestea, iata a sosit si minunatul Pavel, vasul cel
ales, care cazând la picioarele Maicii lui Dumnezeu, s-a închinat si
deschizându-si gura a laudat-o cu multe cuvinte, zicând: "Bucura-te
Maica Vietii, împlinirea si încheierea propovaduirii mele; ca macar ca pe
Hristos Fiul tau trupeste pe pamânt nu L-am vazut, însa pe tine vazându-te,
mi se parea ca pe Dânsul Îl vad".
 Dupa aceasta, luând Fecioara
iertaciune cu toti, s-a culcat pe pat si si-a închipuit preacuratul sau
trup precum a vrut; si a facut rugaciune pentru întarirea lumii si pasnica
ei petrecere, si i-a umplut si pe dânsii de binecuvântarea ei. Si asa în
mâinile Fiului si Dumnezeului sau si-a dat sufletul.
Si îndata ochii
orbilor s-au luminat si auzul surzilor s-a deschis, ologii s-au îndreptat
si tot felul de patima si de boala lesne se tamaduia. Dupa aceea a început
Petru cântarea cea de iesire si ceilalti Apostoli; unii au ridicat patul,
altii mergeau înainte cu faclii si cu cântari, petrecând spre mormânt
trupul cel primitor de Dumnezeu. Atunci s-au auzit si îngerii cântând si
vazduhul era plin de glasurile cetelor celor mai presus de firea omeneasca.
Pentru aceste
lucruri, mai-marii iudeilor, invitând pe unii din popor, i-au plecat sa se
ispiteasca a surpa jos patul în care zacea trupul cel de viata începator,
si a-l lepada pe dânsul. Dar dreptatea lui Dumnezeu ajungând pe îndraznetii
si obraznicii aceia; le-a facut pedeapsa tuturor prin orbirea ochilor. Iar
pe unul dintr-însii, care mai nebuneste se pornise de apucase acel sfânt
pat, l-a lipsit si de amândoua mâinile, care au ramas spânzurate de pat,
taiate de dreapta judecata a lui Dumnezeu. Iar acela, crezând din tot
sufletul, a aflat tamaduire, si s-a facut sanatos ca si mai-nainte. În
acelasi chip si cei ce orbisera, crezând si punând asupra lor o parte din
poala patului, au dobândit vindecare.
Iar Apostolii,
sosind la satul Ghetsimani, au asezat acel de viata începator trup în
mormânt, si au stat trei zile lânga dânsul, auzind neîncetat glasuri
îngeresti.
Si de vreme ce,
dupa dumnezeiasca rânduiala, a lipsit unul din Apostoli, adica Toma, care
nu s-a aflat la preamarita îngropare, ci sosind cu trei zile mai pe urma,
era mâhnit foarte si întristat, ca nu se învrednicise sa vada si el ca si
ceilalti Apostoli trupul; si au deschis cu socoteala mormântul pentru
dânsul ca sa se închine si el acelui preasfânt si preacurat locas, adica
trupului Nascatoarei de Dumnezeu. Si daca a vazut s-a minunat ca a aflat
mormântul fara de sfântul trup, si era numai giulgiul, care ramasese
mângâiere Apostolilor si tuturor credinciosilor, si marturie nemincinoasa a
mutarii Nascatoarei de Dumnezeu. Ca si pâna astazi mormântul cel cioplit
în, piatra, asa se vede desert de trup si este cinstit ca închinaciune,
întru marirea si cinstea preabinecuvântatei maritei stapânei noastre, de
Dumnezeu Nascatoarei si pururea Fecioarei Maria.
Tot în aceasta zi,
praznuim pomenirea preamarii si nespusei iubiri de oameni ce a aratat
Dumnezeu catre noi, întorcând cu rusine pe necredinciosii agareni prin
mijlocirea Preasfintei Stapânei noastre de Dumnezeu Nascatoarei si pururea
Fecioarei Maria.
La începutul
împaratiei lui Leon Isaurul, numit si Conon, se ridica multime de saracini,
cu o mie noua sute de vase asupra marii cetati a Constantinopolului, ca sa o
cucereasca cu razboi. Si spunând împaratul ca le va da dajdie, ei cereau sa
puna si pazitori de ai lor la cetate. Pentru aceasta aflându-se lucrurile
la nedumerire, si nestiind ce vor mai face, au cazut la Nascatoarea de
Dumnezeu, rugând-o sa ajute cetatii ei si sa o scape de dusmani, fiind la
primejdie. Si le-a ascultat rugaciunea Nascatoarea de Dumnezeu, si a
pedepsit pe cei fara de Dumnezeu, precum li se cadea. Întâi a surpat într-o
groapa cu cal cu tot, de a murit, pe agareanul care, hulind, numise numai
Sofia, marea lui Dumnezeu Biserica, nu si sfânta, iar cetatea Constantia.
Dupa aceea cel ce se suise sa strige obisnuita lor rugaciune a fost surpat
de acolo, si cazând jos s-a prapadit. Dupa aceea a iconomisit Nascatoarea
de Dumnezeu, ca sa se bata ei cu bulgarii, si au pierit douazeci de mii de
saracini, risipindu-le si vasele, unele într-o parte, altele într-alta. Si
a facut si pe Soliman, mai-marele lor, de s-a smerit la Icoana Nascatoarei,
si a venit pedestru în cetate, dosadindu-se singur pe sine de semetia si
obraznicia lui cea mai dinainte. În acest fel cu mâna tare a pazit cetatea
sa Nascatoarea de Dumnezeu.
Cu ale ei sfinte rugăciuni, Doamne,
miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.
|
