|
|
Pictură El-Greco-1578 - Adorarea-lui-Iisus
|
|
Harul Domnului nostru Iisus
Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi
împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu
toţi!" (II Corintei 13, 13)
" Măicuţele şi călugării
sunt cei care ţin lumea cu rugăciunile lor, cu laudele pe care
le ridică lui Dumnezeu în fiecare zi, cu rugăciunile lor pentru
iertarea noastră a tuturor.
De
Paşte, tot omul credincios este chemat să spună şi
să audă cântările bisericii:«Să ne curăţim
simţirile şi să vedem pe Hristos strălucind cu neapropiată
lumina Învierii; şi cântându-i cântare de biruinţă,
luminat să-L auzim zicând:
Bucuraţi-vă!»"
În lumina marelui Praznic al Învierii Domnului
ÎPS Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Prea Fericitul Daniel, ne
transmite, prin intermediul Pastoralei de Paşte, sfinte gânduri:
|
 Preacuvioşi şi Preacucernici
Părinţi,
Iubiţi fraţi şi surori
în Domnul,
După ce a înviat din morţi, Mântuitorul
nostru Iisus Hristos, timp de patruzeci de zile, de la Paşte până
la Înălţare, S-a arătat de mai multe ori şi în mai
multe locuri. Mai întâi S-a arătat femeilor mironosiţe, apoi
ucenicilor Săi şi altor oameni încredinţându-i de
adevărul Învierii Sale din morţi şi învăţându-i
"cele despre împărăţia lui Dumnezeu", aşa
după cum ne mărturisesc Sfintele Evanghelii. (
)
deşi se
arată timp de patruzeci de zile din când în când ucenicilor Săi
şi altor persoane de pe pământ, Hristos Cel Înviat
trăieşte viaţă cerească şi veşnică,
într-o totală libertate spirituală şi fizică,
adică liber de toate determinismele şi
limitele spaţiului şi ale timpului. Nimeni şi nimic din
lumea pământească nu-L mai poate atinge
sau reţine, nici măcar cu privirea, decât dacă doreşte
El. Iisus Cel Înviat nu mai moare niciodată, El este veşnic viu:
"Moartea nu mai are stăpânire asupra Lui", după cum ne
învaţă Sfîntul Apostol Pavel (cf.
Romani 6, 9). Iisus Cel Înviat din morţi trăieşte o
viaţă nouă, nelimitată şi netrecătoare, nepătimitoare sau nestricăcioasă
şi nemuritoare, adică: viaţa veşnică din
Împărăţia lui Dumnezeu. (
) Hristos Cel Înviat este prezent
în Taina Pocăinţei şi a Iertării Păcatelor ca Cel
Ce a iertat şi vindecat pe femeia păcătoasă, pe slăbănogul
din Capernaum, pe bolnavul de la lacul Vitezda şi pe mulţi alţii. Darul
iertării păcatelor pentru dobândirea vieţii veşnice
este cel mai mare dar pe care Hristos Domnul l-a dăruit ucenicilor
Săi în prima zi a Învierii Sale din morţi, zicând: "Pace
vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu
pe voi. Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis:
Luaţi Duh Sfânt, cărora veţi ierta păcatele, le vor fi
iertate şi cărora le veţi ţine vor fi ţinute"
(Ioan 20, 21-23). În mod deosebit Hristos-Domnul
Cel Înviat din morţi este prezent şi se dăruieşte
credincioşilor în Taina Sfintei Euharistii, potrivit
făgăduinţei Sale: "Cel ce mănîncă
trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică,
şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi" (Ioan 6, 54), sau
"Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne
întru Mine şi Eu întru el" (Ioan 6, 56). Tâlcuind cele spuse de Sfântul
Evanghelist Ioan, Sfântul Chiril al Alexandriei
( 444) zice: "Deoarece Cuvântul de viaţă făcător
al lui Dumnezeu S-a sălăşluit în trup, l-a prefăcut pe
acesta în binele propriu, adică în viaţă, şi l-a
arătat, prin unirea negrăită, devenit prin adaos de
viaţă făcător, precum este El Însuşi prin fire. De
aceea trupul lui Hristos face vii pe cei ce se împărtăşesc
de El. Căci, când vine în cei muritori, alungă moartea şi
scoate stricăciunea, avînd în Sine puterea
care desfiinţează stricăciunea în mod desăvârşit".
(
)
Puterea Crucii şi a Învierii, ca
prezenţă tainică, dar reală a lui Hristos în
Biserică, o confirmă apostolii şi martirii care şi-au
dat viaţa pentru El, ierarhii, preoţii şi diaconii care s-au
luptat pentru apărarea dreptei credinţe, monahii şi
monahiile care s-au nevoit în mănăstiri şi schituri prin
post şi rugăciune, familiile creştine care au născut
şi crescut copii în credinţă, precum şi toţi cei
ce au purtat cu bucurie crucea multor încercări şi suferinţe,
cu credinţa în ajutorul lui Hristos şi cu nădejdea Învierii.
Biserica trăieşte din prezenţa iubirii mântuitoare a lui
Hristos (cf. Romani 8, 35), din legătura vie cu El, ca urmare a
"credinţei lucrătoare prin iubire" (Galateni
5, 6) şi aşteaptă cu credinţă, nădejde
şi dragoste împlinirea făgăduinţei Lui: "Eu sunt
învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri,
va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu
va muri în veac" (Ioan 11, 25-26). În paginile de mai sus ale
Scrisorii Pastorale, cînd am subliniat
importanţa prezenţei mântuitoare a lui Hristos Cel Înviat în
Biserică, am adus mai ales mărturii din Sfânta Scriptură
şi din Sfânta Liturghie, îndeosebi pentru că anul acesta 2008
este, în Patriarhia Română, Anul jubiliar al Sfintei Scripturi şi
al Sfintei Liturghii, când aniversăm 320 de ani de la tipărirea
Bibliei de la Bucureşti (1688), prima ediţie integrală a
Sfintei Scripturi în limba română, şi 500 de ani de la
tipărirea primului Liturghier ortodox, şi anume Liturghierul
slavon apărut la Târgovişte în anul 1508. Prin ascultarea cuvântului
lui Dumnezeu din Sfânta Scriptură şi prin participarea la Sfânta
Liturghie, simţim noi în modul cel mai intens prezenţa iubitoare,
sfinţitoare şi mântuitoare a lui Hristos în Biserică, pentru
a ne dărui bucurie, pace şi viaţă veşnică.
Fraţi şi surori în Domnul, în
aceste zile de Sfântă Sărbătoare de Sfintele Paşte
să ne bucurăm de prezenţa iubitoare şi sfinţitoare
a lui Hristos Cel Înviat în sufletele şi în casele noastre. Să-L preamărim mulţumindu-i pentru binecuvântarea
şi pacea pe care ni le dăruieşte cînd
Îl căutăm pe El. În acelaşi timp, să transmitem şi
noi bucurie şi pace în jurul nostru, prin cuvânt şi faptă,
mai ales ajutând pe cei bolnavi, pe cei săraci, pe cei bătrâni,
pe cei nevoiaşi, pe cei întristaţi şi necăjiţi, pe
cei îndoliaţi sau îndureraţi.
Să nu uităm în
rugăciunea şi iubirea noastră pe fraţii noştri din
străinătate, îndeosebi pe cei ce se află departe de România.
Să folosim timpul Sfintelor Paşte pentru a întări comuniunea
de iubire între părinţi şi copii, între soţi şi
soţii, între prieteni, între vecini, să căutăm
"pacea cu toţi şi sfinţenia, fără de care
nimeni nu va vedea pe Domnul" (Evrei 12, 14). În lumina marelui
Praznic al Învierii Domnului nostru Iisus Hristos şi a rugăciunii
Sfinţilor Săi, vă adresăm tuturor părinteşti
doriri de sănătate şi mântuire, de pace şi bucurie, de
ajutor de la Dumnezeu în toată fapta cea bună, dimpreună cu
salutarea pascală: "Hristos a înviat!". "Harul Domnului
nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi
împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu
toţi!" (II Corinteni 13, 13).
Al vostru către Hristos-Domnul rugător, Daniel, arhiepiscop al
Bucureştilor, mitropolit al Munteniei şi Dobrogei,
locţiitor al tronului Cezareei Capadociei şi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
|
