Codul lui Da Vinci – spart!

Nimic mai simplu: secrete ale meseriei!

 

 

Folosirea perspectivei în pictură era o preocupare permanentă la Da Vinci

 

 

            De la piramidele egiptene la templele greceşti

De la  Leonardo da Vinci, Picasso şi Dali la Constantin Brâncuşi

        

Da asta este, din toate timpurile iluziile optice au fascinat lumea! Nebuni, arhitecţi, pictori, doctori, fizicieni şi chiar cercetătorii cei mai diverşi.

         Această atracţie inexplicabilă a omului datează cu multe secole înainte de Hristos, fiind folosită de egipteni în construcţia piramidelor egiptene pentru a deturna atenţia eventualilor profanatori. Există în piramide unele tuneluri, ale căror blocuri de piatră sunt dispuse astfel încât pericolul de prăbuşire să pară iminent. Ca să nu mai vorbim de templele greceşti ale căror coloane sugerau privitorului imensitatea spaţiului şi zborul către cer! Însuşi Parthenonul este construit astfel încât, liniile curbe să estompeze efectul de perspectivă al apropierii coloanelor în planul îndepărtat. Corectând efectul optic, coloanele din vârful Acropole par să fie imense şi perfect drepte!

Prin forma modulelor sale şi „Coloana recunoştinţei fără de sfârşit” a lui Constantin Brâncuşi, de la Târgu Jiu, pare să nu se termine acolo unde am putea crede.

        

 

            Iluzii optice care se discută la gimnaziu, în orele de desen geometric

De la  jocuri până la un studiu temeinic, nu e lungă calea

        

 

În lunga mea carieră, ca profesor de matematică şi de desen geometric, încă din clasa a V-a lansam elevilor în primele ore, iluziile clasice de mai jos:

 

       

 

În stânga segmentele par diferite deşi sunt egale iar în

 dreapta liniile orizontale sunt paralele deşi nu par!

 

  

 

Segmentul de sus este egal cu cel de jos, cercul interior de sus este egal cu cercul interior de jos

 

 

         O dată obişnuiţi cu efectele optice, copiilor li se dădea ca temă să descifreze unele desene şi de ce nu, să conceapă altele noi, capabile să pună in dificultate sistemul vizual:

 

       

 

Punctul aflat la mijlocul înălţimii triunghiului din stânga  e uşor de ghicit

Imposibilitatea construirii triunghiului din mijloc mai greu, parthenonul şi mai greu!

 

După această scurtă introducere, dacă încă nu v-aţi făcut o idee asupra temei, vă recomand o căutare avansată pe Internet „Iluzii optice” sau „illusions optiques” pe www.google.fr  

 

            Şi acum la treabă!

Să descifrăm singuri, prin imagini, Codul lui Da Vinci !

 

Liniile se pot curba sau li se poate schimba direcţia folosind în desen

anumite poziţii ale liniilor secundare. In desen, liniile orizontale sunt paralele deşi nu par!

 

In pictura lui Da Vinci, controversatele linii care ar forma litera M de la Magdalena (se pot lua

 în considerare şi alte linii, spre exemplu, acelea  care ar putea forma o imaginară literă W)

sunt de fapt „linii” suplimentare, accentuate intenţionat în pictură, care fac ca

liniile de perspectivă ale picturii să se întâlnească deasupra capului lui Iisus Hristos

 

Punctul de întâlnire al liniilor de perspectivă a fost marcat cu o mini elipsă (aureola lui Iisus)

Prin umbrirea porţiunii de deasupra, aureola se ridică şi mai sus !

 

Aşa o fi?

Iluzie optică, ia priviţi!

 

 

Sau ca să vă convingeţi, puneţi două foi de hârtie:

 

 

Liniile de perspectivă duc în ochii lui Iisus Hristos!

 

 

 

Acesta este adevăratul cod al pictorului Leonardo Da Vinci !

Citiţi mai departe explicaţiile privind fenomenul!

 

         Da Vinci, spre deosebire de Michelangelo, nu era un om religios ci mai degrabă un împătimit al artei sale şi al secretelor ei. El aflase destul de bine că la convertirea energiei luminoase în influx nervos, trimis la creier, se petrec anumite anomalii de percepţie dar până la urmă, după un timp de adaptare, creierul va transmite în subliminal adevărul. Această ultimă percepţie subliminală, reală, este cea care contează şi ea va rămâne înregistrată în memorie!

Acest fenomen, este foarte bine pus astăzi la punct de anumiţi specialişti. Ei pregătesc şi folosesc metoda în secret, pentru a promova vânzarea anumitor produse prin video clipuri sau pentru a impune ca lider un anumit politician sau un anumit partid politic. Armata are şi ea un întreg arsenal de psihologi în scopul inducerii în eroare a adversarului prin diverse metode de percepţie bine pregătite în laboratoare.

De ce se produce acest lucru? Astăzi ştim că lumina este receptată de ochi ca energie electromagnetică care se deplasează sub formă de unde, de lungime variabilă, cuprinsă cam între 0,4 şi 0,8 microni. Celulele fotosensibile ale ochiului, convertesc această energie in impuls nervos trimis creierului dar abia acum urmează cea mai importantă fază: procesul cerebral pentru decriptarea acestor impulsuri! Iluziile optice sunt legate de acest proces de decriptare a impulsurilor, pentru că în procesul de decriptare intră anumite date senzoriale şi el este influenţat şi de obiceiurile şi experienţa noastră de viaţă.

Mai mult, sistemul nostru vizual comportă neuroni care răspund la orientări diferite. Anumite celule percep orizontalitatea, altele oblicitatea sau verticalitatea. Dacă o imagine comportă un anumit număr de elemente diferite, sunt excitaţi mai multe tipuri de neuroni, din care unii se inhibă reciproc… am zice că se duce o luptă. Victoria unui anumit grup, duce la o percepţie finală. Dacă această percepţie este şocantă, dacă este falsă, organismul încă mai analizează informaţia punând alt arsenal la lucru: compararea noii situaţii cu experienţa dobândită până aici în spaţiul senzorial.

Autorii marilor opere de artă intuiesc şi ei că o percepţie rapidă, instantanee, a operei de artă nu răscoleşte deloc privitorul, plictisindu-l. Şi din contră, cu cât în interiorul amatorului de artă se produc mai multe procese de decriptare amintite mai sus cu atât opera de artă este mai interesantă, mai incitantă.

In celebra sa pictură, Leonardo Da Vinci trimite mai întâi, prin linii de perspectivă false, toate privirile spre câmpurile pline de soare de dincolo de uşă şi ferestre, pentru ca in final, organismul să perceapă instinctiv şi subliminal, aproape inconştient dar cu uşurare, că în fapt figura centrală a figurii este Iisus Hristos!  O percepţie plăcută, având în vedere dragostea anterioară pentru domnul nostru Iisus Hristos, dobândită de-a lungul vieţii celui ce priveşte.

Poate că Leonardo da Vinci dezvăluise secretul său şi papei, având în vedere că la terminare, acesta ar fi exclamat: „Ne-a ieşit bine toată povestea asta!” 

        

            Ce facem acum?

Codul lui Da Vinci este spart!

 

         Desigur că Dan Brown a folosit imaginaţia cititorilor lucrării sale, pentru a specula în interes propriu o anumită lipsă de cultură artistică pe care o au, în general, oamenii mai puţin instruiţi. Aşa se face banul! El a speculat şi lipsa de cultură religioasă, care din păcate s-a accentuat în ultimul secol. Mulţi neiniţiaţi confundă grav pe Maria Magdalena cu Fecioara Maria, mama lui Iisus. Pentru că altfel, nu s-ar putea explica reacţiile atât de vehemente privind căsătoria lui Iisus cu Maria Magdalena.

Maria din oraşul galilean Magdala era o femeie ca oricare alta din personajele bibliei.

Precum în afară de Maria, mama domnului care locuia în Nazaret şi care era logodită cu un dulgher numit Iosif, mai erau:

-          Maria sora Martei, menţionată în Luca 10:38-42 şi Ioan 11-1;

-          Maria, mama lui Iacov, menţionată în Marcu 15:47;

-          Maria, mama lui Marcu, amintită în Fapt. 12:12;

-          Maria, căreia Pavel îi transmite salutări, apărând in lista a 24 personaje enumerate în Rom.16

De ce ar fi ascuns Biblia anumite lucruri despre Maria Magdalena? Din contra, în Luca 8:2 citim că printre femeile eliberate de demoni şi care L-au însoţit pe Domnul şi pe ucenici în lucrarea de evanghelizare a fost şi „Maria, zisă Magdalena, din care ieşiseră şapte draci”, (vezi şi Marcu 16:9) 

 

         Dar să nu ne pierdem vremea, asupra subiectului s-au scris milioane de tone de hârtie şi s-au creat mii de forumuri de discuţii pe Internet.

         Dan Brown şi editorii lui s-au îmbogăţit. Regizorii filmului s-au îmbogăţit. Producătorii de CD-uri s-au îmbogăţit.

         Singurul câştig al omului de rând din toată această poveste, este că, din discuţiile pro şi contra, s-au precizat anumite lucruri ce ţin de cultura noastră generală.

         Articolul nostru nu face excepţie, el v-a readus în prim plan o unealtă artistică pe care, poate o uitaserăţi: perspectiva în pictură.

Iar dacă acum vă veţi uita prin muzee mai mult la picturi, să vă aduceţi aminte că asta se datorează şi mincinosului îmbogăţit peste noapte, numit Dan Brown.

 

         Articol scris de prof. Nicu N. Tomoniu – Fundaţia Tismana.

Orice reproducere a acestui articol, sau a imaginilor fără menţionarea autorului încalcă legea dreptului de autor.

De aceea, se necesită un e-mail de aprobare la davinci@manastireatismana.ro

 

 

 

Pictura originală a lui Da Vinci (în stânga) şi un fals (Copie, 418 x 794 cm, Da Vinci Museum, Tongerlo)

 

 

Restartare

PREZENTARE  PRILEP  PROGRAM  SATE SARBESTI  MIRCEA SI BISERICA   CODUL DA VINCI   PAGINA 1

---

Arhiva  * Seria 1  2  3  4  5  6  7  8  9  10  11  12

---


secretariat :  mail

© Mănăstirea Tismana – 2005