Pentru manifestările de la Centrul Comunitar Topeşti

Televiziunea Română pregăteşte legătura prin satelit cu Bucureşti

 

 

Emisiunea TVR 1 din 12 noiembrie 2005 - "Topeşti, sat european"

 

 

   

Studioul 1 :

Giorgio Ficarelli, seful Departamentul de Coordonare a Asistentei de Preaderare

Grigore Lese, interpret de muzica traditionala

Ioan Onisei, secretar de stat, Ministerul Culturii

şi moderatorul emisiunii Emil Hurezeanu

 

Emil Hurezeanu

 

CRAINICUL:

Proiectul Fundaţiei Tismana în satul Topeşti, se deosebeşte în mare măsură de cele altor localităţi, înscrise în competiţia „Satul românesc, sat european”. Aici localnicii, au investit nu în drumuri sau alimentarea cu apă, ci în … tradiţii !   Pentru că au înţeles că şansa lor este de zor…

 

Nicu Tomoniu

La Tismana avem două lucruri pe care nu trebuie să le pierdem: artizanatul şi turismul ! Şi artizanatul… avem o tradiţie, nu de acum, avem o tradiţie de milenii am putea spune… Aproape că fiecare sat, avea lucrătura lui, avea… „moda”, aşa se spunea … „băi, am o modă nouă…”

CRAINICUL:

Primul pas făcut de localnici, a fost renovarea Căminului Cultural, construit acum o jumătate de secol de părinţii lor şi ajuns apoi în paragină…

  Nelu Butiuc: Căminul… care este acia şi reabilitat de noi şi Banca Mondială prin FRDS, este făcut de părinţii noştri şi de unii bătrâni care încă mai trăiesc. Numai prin muncă voluntară. Se dărâma… un lucru la care oamenii ţineau foarte mult… e lucru făcut de ei ! Şi … asta au hotărât oamenii… nu noi…

Ioan Chiricescu

Am participat, la săpături, la cărat de piatră, cu carul…, cu boii…, cu un vecin de-aicea … fundaţia de-acia de la cămin, este o mare parte făcută… adusă piatra de mine…acia…

Vişinel Chiricescu

A avut o deosebită importanţă faptul că tatăl meu a pus o piatră de temelie la asta şi zic „domne, aceste obiective trebuie duse mai departe, nu trebuie să dispară…”.  La rândul nostru, copii noştri să-şi aducă aminte că aicea există totuşi … o veche vatră … din toate punctele de vedere: folclorică … este  o moştenire, există anumite tradiţii,  de sărbători… de astea… şi … să-şi aducă aminte de toate aceste realizări făcute de bătrânii noştri şi să le ducem mai departe…

Telu Jerca

Aceste instituţii de cultură care au mai rămas, nu mai funcţionează… ori acestea ar trebui să fie o oglindă a satului ! Deci, biserica, şcoala, căminul cultural, sunt simbolurile satului.

CRAINICUL:

Mult mai importantă decât renovarea căminului cultural, a fost însă lansarea de proiecte pentru instruirea copiilor şi tinerilor din sat în folclor,  dansuri populare şi artă plastică populară.

Mirela Semen:

(Arătând costumul) Aceasta este vesta, ia, vâlnicul, poalele şi pantofii…

Mariana Ciochină:

Nu este serbare, la noi în şcoală, să nu fie dansuri populare…

Mihaela Manghera:

În felul acesta, se păstrează tradiţiile, obiceiurile, jocurile, dansurile specifice zonei… şi mai ales costumele populare.

Costi Jerca:

Am avut un program special pe Fundaţia Tismana şi la şcoală, ne-au zis … cine vor să vină… şi am venit… ne-a plăcut, am continuat. Copii mai mari pricepeau mai bine dansurile şi ne învăţau şi pe noi ca să dansăm şi noi la fel ca ei. Şi aşa am început să dansăm toţi.

Petrică Jerca:

În 2003, un instructor a venit de la Târgu-Jiu şi ne-a predat câteva ore de sculptură. Şi noi aduceam blănile de acasă, ne-am cumpărat toatele şi aşa a început programul Allavida.

CRAINICUL:

Mulţi dintre tineri şi copii au venit la cursuri şi cu un bagaj de cunoştinţe căpătat acasă.

 

Savastiţa Chirimbu

 

Sunt multe cum am fost eu, care au avut fete şi or mai învăţat să lucreze. Şi care o făcut în casă şi o avut o fată, imposibil să nu fi învăţat ca să lucreze.

 

Cătălin Nefiru:

 

Am învăţat şi de pe la bunici, bunicul meu face case, sculptează şi cu ajutorul lui şi al acelui instructor am învăţat să sculptez.

 

Florin Iordăconiu:

Mi-a plăcut mie, mă uitam la bunică-miu. (voce în fundal: „da, e grozav ce le pricepe !”) De când eram mic mă uitam.

 

Grigore Iordăconiu:

Da, de multe ori greşesc, mai uit câte o fază şi el îmi spune „Moşule, faci asta întâi !”

„Da moşule uite!” El are ţinere de minte mai bine… de om… Eu am îmbătrânit, am… nu de alta dar am promis… când mai poate, îi dau tăte ăle, adică sculele de la atelier, acolo pe laturi.

 

Viorel Ciuncanu:

Poate în viaţă, undeva ne întâlnim de ceva, vrem să facem şi noi ceva frumos pentru noi… dacă nu ştim, n-avem cum să facem. 

 

CRAINICUL:

Acum în Topeşti sunt mai multe formaţii de folclor şi de dansuri, care participă la diferite concursuri naţionale. Lucrările plastice ale tinerilor din Topeşti, sunt şi ele reprezentate la târgurile şi expoziţiile de profil.

Vasile Surcel:

Cred că asta putem aduce noi Europei cel mai mult… adică o anume zestre spirituală chiar, nu numai culturală.

Emil Hurezeanu:

Îi salutăm acum în localitatea Tismana – Topeşti pe protagoniştii acestui proiect cultural, ca de obicei introducerea la faţa locului este făcută de colegul nostru Marian Eftimie. Aveţi cuvântul!

Marian Eftimie:

Bună ziua, vă salutăm şi noi cu bucurie de aicea din Topeşti, vreau să vă spun că foarte multă lume a ţinut să fie prezentă astăzi la acest eveniment. Pentru că prezenţa televiziunii aici este într-adevăr un eveniment.

Emil Hurezeanu:

Ne interesează dragi prieteni din Tismana, de ce dumneavoastră aţi făcut opţiunea culturală acolo. Pentru că, după câte ştim, erau şi alte nevoi. Destui săteni vroiau să pietruiască drumul, vroiau să construiască conducte de apă, şi aşa mai departe. Dumneavoastră însă, aţi optat pentru reabilitarea bisericii şi a cimitirului şi pentru… racordarea la tradiţii. Cum aţi făcut această opţiune şi de ce.

Telu Jerca

Aăă…domnu’ Hurezeanu! Deci opţiunea a fost făcută în urma constatării de comunitatea noastră, că  anumite… instituţii ale comunităţii se deteriorează şi că… posibilităţile… spiritualiere ale comunităţii … meşteşugurile… artizanatul… agricultura… prin aceste instituţii, biserica, şcoala şi căminul cultural, se pot manifesta mai bine. A fost problema comunităţii, deopotrivă a bătrânilor, care au făcut acest… cămin cultural, numai din contribuţia proprie.

Marian Eftimie:

Spuneţi-mi părinte, dumneavoastră în această situaţie, aţi fost alături de dânsul, pentru că erau nişte oameni care vroiau să reabiliteze mai întâi biserica.

 

Gabi Pigui:

Bineînţeles că în discuţiile mele cu consătenii şi cu credincioşii, am ajuns la o convingere, că atunci când vrei să faci ceva cu adevărat şi pui suflet… şi înveţi omul că ceea ce se face este pentru el, totul este extraordinar de bine. Şi suntem mândri de ce am realizat până acum, şi nu se opreşte aicea totul, vrem să meargă mai departe, să arătăm lumii că se poate face, dacă ai voinţă, dacă ai credinţă, dacă ai nădejde şi iubire fără limită.  

Marian Eftimie:

Da! Vă mulţumim pentru răspuns,

Emil Hurezeanu:

Da, revenim aici în studio, unul din argumentele expunerii sătenilor din Tismana, atuncea când au solicitat intrarea în  competiţia „Satul românesc, sat european” este următorul, şi citez: „Comunitatea noastră crede că naţiunea română nu poate deocamdată să prezinte realizări materiale. Dar, îşi poate aduce aportul la patrimoniul european, la bogăţia spirituală, prin ceea ce facem noi, salvarea şi valorificarea tradiţiilor, punerea acestora la dispoziţia Europei întregite, constituie o integrare demnă de parteneri care intră în colaborare conştient, dincolo de deficitul inerent atunci când e vorba de împlinirile materiale.

 Ioan Onisei:

Da este foarte interesantă argumentaţia şi dacă-mi îngăduiţi aşi face două comentarii. Am trecut în revistă opţiunile tuturor acestor comunităţi locale care au fost selecţionate în cadrul programului şi este remarcabil faptul că multe dintre acestea, dincolo de opţiuni imediate, de nevoi imediate, au optat în egală măsură pentru revalorificarea valorilor tradiţionale, a patrimoniului material. Este foarte interesant pentru că există comune care, de pildă, au vorbit despre informatizarea şcolilor, dar în acelaşi timp şi de suportul necesar pentru valorile tradiţionale, suportul material pentru valorile tradiţionale. Pe de altă parte, în legătură cu această argumentaţie, întâi de toate trebuie să remarcăm că, în sine, căminul cultural este şi o valoare materială. Sigur, este locul unde de fapt putem să renaştem şi să repunem în valoare tradiţiile. Pe de altă parte…

Emil Hurezeanu:

Domnule Ficcarelli,  Europa are o dimensiune culturală? Bineînţeles! Integrarea europeană are o dimensiune culturală? E la fel de importantă această dimensiune? Ca dimensiunea economică sau dimensiunea politică? E secundară?

Georgio Ficcarelli:

(În limba română) Bineînţeles de dimensiune culturală este foarte important. (Apoi în limba franceză, traducerea TVR 1) În mod normal când se vorbeşte de integrarea europeană,  se abordează în principal mai mult aspectul politic sau cel economic şi se fac referiri la finanţare. Este foarte adevărat că programul nostru, de exemplu, cel de sprijinire a României se bazează mai mult pe sectorul economic dar nu trebuie uitată nici dimensiunea culturală care în final, este mult mai apropiată celei umane. Consider că nu este un caz izolat al sătenilor din Topeşti care, faţă de iniţiativa noastră, au avut ideea unei abordări culturale pentru că numai prin cultură se pot integra toate dimensiunile societăţii noastre. Consider că, în acest moment, Europa în cadrul societăţii contemporane, care este o societate globală, globalizatoare, are o mare şansă. Cred că noi Comunitatea Europeană, cu o cultură europeană, putem aduce dezvoltării societăţii, un lucru unic, reprezentat de modalitatea de a declina globalizarea prin  cultura locală… 

Emil Hurezeanu:

Care din perspectiva Bruxelului au aceiaşi importanţă ca şi proiectele de…, să zicem, reabilitarea infrastructurii. Pentru… pentru Uniunea Europeană proiectul cultural este egal cu un proiect infrastructural. Asta e important de ştiut.

Georgio Ficcarelli:

Absolument! Absolut, în priorităţile pe care le stabilim împreună cu autorităţişe româneşti, pentru folosirea fondurilor structurale după 2007, dimensiunea culturală este prezentă în cele două programe mai importante, adică în cel de dezvoltare regională şi în cel de dezvoltare rurală. În mai multe din programele noastre, ăn special în cele din tradiţia programelor de tipul LEADER+, dimensiunea culturală nu este văzută numai ca o restaurare şi reabilitare a monumentelor, cum ar fi bisericile care pot deveni puncte de atracţie turistică şi care pot contribui la economia satelor, se ia în considerare şi patrimoiul material, care în esenţă dă măsura bogăţiei posibilităţilor de a dezvolta agricultura, gastronomia, dă măsura bogăţiei produselor locale şi cred că aceasta este o mare şansă pentru România.

Emil Hurezeanu:

Îl invităm acum pe maestrul Grigore Leşe să-i privească pe copii care dansează acolo, pe pajiştea de la Tismana… aţi văzut costumele populare, nu? (Da!, afirmă Leşe) aceşti oameni au vrut să fie la întâlnirea noastră îmbrăcaţi aşa… Dumneavoastră sunteţi… un…

Grigore Leşe

Vreau să spun un lucru.   .

Emil Hurezeanu:

… un purist chiar… al tradiţiei ….

Grigore Leşe

Vreau să spun un lucru…

Emil Hurezeanu: 

… şi aţi observat că, la un moment dat, cineva spunea în reportajul cu care am deschis emisiunea, că e vorba nu numai de o dimensiune culturală ci şi spirituală.

Grigore Leşe

Da…

Emil Hurezeanu:

Care este diferenţa şi vă rog să vă îndreptaţi spre prietenii noştri de la Tismana,

Grigore Leşe

Vreau să spun …

Emil Hurezeanu:

…să le vorbiţi…

Grigore Leşe

Da, vreau să spun un lucru… A nu se confunda, muzica tradiţională cu muzica populară. Muzica tradiţională, reprezintă cel mai veritabil paşaport cultural pentru Europa. De ce? Pentru că muzica românească, muzica aceasta, are trei calităţi esenţiale. Este o muzică cosmică, care priveşte întreaga lume… Este…

Emil Hurezeanu:

Cosmică, nu globală…

Grigore Leşe

Aşa… este o lume a satului, a comunităţii… a comunităţii unde lume, oamenii învaţă de toate, copiii învaţă de toate… după aceea, este neptică, adică, cheamă la trezirea minţii şi mai are o caracteristică…

Emil Hurezeanu:

…neptic este contrariul… opusul lui inept…

Grigore Leşe

Aşa… da… 

Emil Hurezeanu:

… să ştii de unde vine inepţia…

Grigore Leşe

Aşa… şi muzica aceasta .. da.. şi muzica aceasta este interiorizată… adică îndeamnă la descoperirea inimii.  Până nu vom demonstra lumii aceste lucruri, esenţiale ale muzicii noastre tradiţionale, nu vom demonstra nimic! Deci, în primul rând, trebuie să demonstrăm lumii ce înseamnă dorul, cântat în singurătate… pentru că de petrecut, toată lumea se petrece…

Emil Hurezeanu:

Dar aicea avem de-a face cu dansul şi cântatul în comunitate…

Grigore Leşe

Ia! Aşi vrea să văd cum se manifestă din punct de vedere artistic aceşti oameni din Topeşti…

Emil Hurezeanu:

Vorbiţi-le! Uitaţi, i-aveţi în faţă! le-aţi cerut asta şi ei deja dansau şi cântau.

Grigore Leşe

Da! 

Emil Hurezeanu:

Vreţi să-i întrebaţi ceva anume?

Grigore Leşe

I-aş întreba ceva… nu numai pe copii… pe cei din Topeşti… câte stâni au în Topeşti?… Câte stâni de oi…

Telu Jerca

După disponibilizările masive, care au aut loc în zona noastră, din minerit, energie şi întreprinderile forestiere, oamenii… majoritatea au revenit la vechile lor îndeletniciri… În munţii noştri erau două-trei stâne şi acum cred că sunt vreo 50 de stâne.

Grigore Leşe

Aşa… 50 de stâni ! Câţi copii şi câţi oameni din Topeşti cântă la instrumentele tradiţionale pastorale… mă refer la… fluier. Pentru că sunt instrumentele mele… mi-am adus aicea câteva instrumente şi o să vă interpretez câteva linii melodice… din… zicări pastorale…

Emil Hurezeanu:

Am văzut un băieţel acolo cu o chitară clasică…

Grigore Leşe

Chitară…

Emil Hurezeanu:

Şi chitara clasică este un instrument tradiţional al … al păstorilor români?…

Grigore Leşe

Păi eu nu ştiu… eu n-am văzut păstori cântând… ştiţi ce n-am văzut? N-am văzut român ceteraş şi ţigan păstor… n-am văzut…  dar nici păstor cântând la chitară… am văzut cântând la trâmbiţă, la tulnice, la bucium…

Emil Hurezeanu:

Asta este contribuţia Europei… nu?

Grigore Leşe

Exact…

Emil Hurezeanu:

Domnule Ficcarelli, de ce să n-apară chitara la Tismana, şi tulnicul la… în Abruzzi …

Georgio Ficcarelli:

Da… e… Meşterul Leşe ne-a vorbit înainte despre continuitate… continuitatea în munţi, de exemplu…Abbruzzi, Alpii, Tatra, Carpaţi  … unde întâlnim o continuitate culturală incredibilă, din punct de vedere al muzicii, al tradiţiilor şi uneori chiar al portului popular… Se vede cum cultura merge dincolo, pe munţii Europei, îi traversează dar se şi reîntâlneşte în munţi.. pentru că munţii sunt zone de întâlnire… unde tradiţiile rămân, rămân şi se dezvoltă … luând diferite căi. Şi atunci este interesant de văzut  care sunt instrumentele, de a călători prin Europa…

Emil Hurezeanu:

Cei din Tismana-Topeşti, au pornit la treabă… cu reabilitarea culturală a aşezării … aaa… din cauza unei nevoi… n-a fost o opţiune luată sau adoptată, într-o atmosferă de seninătate… sau de libertate totală…

Grigore Leşe

Educaţia acesta culturală…

Emil Hurezeanu:

Nu… au simţit pericolul stingerii tradiţiilor odată cu generaţia de acum…

Grigore Leşe

Da… şi-atunci, acolo este meritul, este meritul profesorilor, este meritul oamenilor de acolo care transmit aceste lucruri… şi este esenţial pentru cultura noastră tradiţională. Este o mare bucurie…

Emil Hurezeanu:

Aţi văzut pe artizanul care vroia să-şi lase atelierul…cu toate instrumentele…cu toate sculele la nepoţel….

Grigore Leşe

Exact… Este o mare bucurie… să vedem oamenii că se întorc la meşteşuguri. Pentru că este singura alternativă… asta este…

Emil Hurezeanu:

Tradiţia nu se poate învăţa…

Ioan Onisei:

Tradiţia se..

Grigore Leşe

transmite… se transmite precum limba maternă…

Ioan Onisei:

Tradiţia se transmite, meşteşugurile se învaţă… Însă ce mi se pare interesant, dacă-mi îngăduiţi să intru în comentariu…

Emil Hurezeanu:

Şi puteţi, puteţi intra în dialog cu sătenii din Tismana

Ioan Onisei:

Vedeţi… domniile lor spuneau că au optat, că aveau mai multe variante, că s-au gândit şi la pietruirea drumului, că s-au gândit şi la biserică… şi că până la urmă,  s-au gândit la căminul cultural care a fost ridicat cu efortul bunilor lor, în anii 50 dacă am înţeles bine…

Emil Hurezeanu:

Da… corect…

Ioan Onisei:

Şi vorbim… pentru că acesta este programul… iată şi genericul emisiunii: „Satul românesc, sat european”. Ce mi se pare important, este că în sensul larg şi dacă vreţi european, al termenului de cultură, iată, prin solidarizarea în jurul valorilor tradiţionale, oamenii aceştia îşi recapătă spiritul civic, spiritul comunitar, valori fundamentale pentru o Europă care vrea să se dezvolte. Mai ales că spiritul comunitar, spiritul civic, care au fost…

Emil Hurezeanu:

pe care-l intreprind aşa, cântând şi dansând împreună, îl vor folosi după aceea şi asfaltând drumuri sau construind…

Ioan Onisei:

Tocmai asta vream să vă spun…şi vedeţi că la un moment dat unul dintre interlocutorii dumneavoastră, cred că domnul profesor, spunea…

Emil Hurezeanu:

Şi ai dumneavoastră…

Ioan Onisei:

 

Da şi ai noştri… spunea că interesează în egală măsură artizanatul şi turismul… iată că au, legat de tradiţii, o dimensiune de dezvoltare.  Pentru că turismul cultural este o dimensiune a dezvoltării locale şi a dezvoltării durabile, deci iată cum pas cu pas,  oamenii aceştia se duc spre modernitate iar spiritul acesta de solidaritate o să-i ţină împreună, ca mâine poimâine, să-şi facă ţi un drum nou, poate şi-o şcoală nouă, şi poate, cine ştie, poate o mică fabrică de prelucrare a cărnii, a laptelui  şi aşa mai departe…ceea ce este important este că ei s-au regăsit împreună, că au scopuri comune, că au această solidaritate şi lucrul acesta îi poate duce înainte

 

 

Grigore Leşe

Ziceam să revenim domnule, la instrumentele pastorale, la instrumentele aerofone. Sunt de părerea aceasta, suntem un popor de păstori.

Ioan Onisei:

Maestrul Leşe pe care-l cunosc şi-l admir de ceva vreme este, in mod evident, un om care ţine foarte mult la puritatea tradiţiilor,  însă maestre trebuie să remarcăm încă un lucru… Aţi văzut că acei tineri cântă împreună?

Grigore Leşe

Sigur …

Ioan Onisei:

Şi lucrul acesta mi se pare, apropo de solidaritate…

Emil Hurezeanu:

Cu dascăli cu tot… cum spunea domnul Leşe…

Grigore Leşe

Sigur că da… mi-s dragi… fac ceva… adică învaţă să cânte pe note bănuiesc şi împreună, este o educaţie. Unde vor ajunge aceşti tineri? Viitorul… va hotărî! Dar vreau să le zâc o zicală din tilincă. Un instrument … „flut primitiv”…

Emil Hurezeanu:

Dar… foarte puţin… pentru că vrem să ne întoarcem la Tismana.

Grigore Leşe –cântă din flut

Emil Hurezeanu:

Perfect, e foarte impresionant! Ecoul studioului a avut ecou şi la Tismana! Ne întoarcem totuşi la Tismana, pentru că vrem să redeschidem dosarele proiectelor dumneavoastră…acolo. Primul dumneavoastră proiect,  a fost aşadar unul de infrastructură totuşi, reabilitarea Centrului Comunitar Topeşti şi a fost depus la Fondul Român de Dezvoltare în anul 2001. Apoi, aţi trecut la treabă printr-un parteneriat de tipul comunitate – şcoală – societatea civilă, aici era vorba de Fundaţia Tismana şi obiectul dumneavoastră, în acest caz, a fost instruirea elevilor şcolii generale din Topeşti, în folclor, jocuri populare, artă plastică populară. Aici a intervenit cu un ajutor şi ambasada Marii Britanii la Bucureşti, ci 1450 de dolari, în 2003. Al treilea proiect în 2003, revista despre care am vorbit, revista şcolară „Ecoul Cetăţuii”. Ne interesează, pornind de la aceste exemple, cum au decurs parteneriatele dumneavoastră… duale, ca să zic aşa, parteneri interni, statul, societatea civilă, biserica şi parteneri externi, respectiv ambasada Marii Britanii… şi chiar un al treilea proiect care s-a numit Allavida, foarte frumos, după numele fundaţiei engleze care l-a derulat. Deci vorbiţi-ne de experienţa comunicării dumneavoastră în interior şi în exterior.

Vasile Surcel:

Lucrurile au ieşit oarecum de la sine şi oarecum întâmplător. Adică, noi întâi, să spunem aşa, am făcut hardul. Cum zicea domnul Jerca ne-am gândit să reabilităm căminul. Care… a cărui reabilitare s-a realizat prin parteneriat cu primăria  şi oarecum prin contact cu şcoala. Ulterior, cam la doi ani de la depunerea cererii de finanţare pentru proiectul cu căminul,  a apărut şi softul… adică a apărut o oportunitate de a finanţa activităţile culturale. Şi în acest context, am accesat un mic proiect, de el… am tras de bani cât am putut şi am rezolvat oarecum o nemulţumire mai veche a noastră adică faptul că folclorul, chiar şi în această zonă, s-a contaminat. Atunci le-am adus un instructor, specialişti profesionişti de la „Doina Gorjului”, care i-a învăţat să danseze curat. Deci căutăm să decontaminăm folclorul cât putem de mult. Pe urmă, după cum v-au zis şi copii, s-au transmis de la copil la copil şi ei deja au intrat într-o mişcare culturală.

 

Emil Hurezeanu:

 

Ceea ce ni se pare interesant este că dumneavoastră aţi fost de acord, că ceea ce a constituit catalizatorul proiectelor, a fost… cearta, disputa! Este interesant pentru că aici avem de-a face şi cu … un exerciţiu de democraţie, pe care l-am întâlnit şi în alte locuri. Adică dezacordul, neînţelegerile, chiar neîncrederea, sunt dominante la început şi de-aici pornesc proiectele. Este o… este o formă de acţiune comunitară, prin definiţie, care rezolvă, găseşte soluţii, de jos în sus şi nu aşteaptă… nu aşteaptă soluţii miraculoase de sus în jos. Deci la început, v-aţi certat nu?

Telu Jerca

Da, ne-am certat puternic… pentru că în această comunitate erau de rezolvat foarte multe nevoi. Dar această comunitate este… la câţiva kilometri de Mănăstirea Tismana şi de Hobiţa, care spun foarte mult în spiritualitatea românească… şi atunci, noi am zis aşa, drumurile le mai reparăm şi noi cu carele, cu primăria, dar omul… şi cu… tot ce are… spiritual, tradiţional, trebuie să intre în Europa, cu specificul local.

Emil Hurezeanu:

 Vă mulţumim foarte mult! Din păcate, globalizarea ne aleargă din urmă şi satelitul care ne uneşte pe toţi. pe pământ, acum se întrerupe între noi şi dumneavoastră la Tismana… vă mulţumim foarte mult, vă suntem recunoscători pentru prezenţa strălucitoare, astăzi… acolo… lângă Mănăstirea Tismana, la poalele munţilor şi ne întoarcem, continuând discuţia în studioul de la Bucureşti. La revedere!

Voci:

La revedere!

Ioan Onisei:

Două lucruri mi se par remarcabile,  tot prin perspectiva integrării în Uniunea Europenă. Primul, pe care l-aţi remarcat este capacitatea de dezbatere şi de solidarizare în jurul unui obiectiv asumat. Comunitatea locală, care-şi pune probleme, care dezbate problemele, care alege şi care după aceea se solidarizează pe obiectivul ales, să-l ducă până la capăt. Şi al doilea lucru este capacitatea de a scrie programe şi de a absorbi fonduri. Este un lucru foarte important, pentru că din păcate pentru România, în general structurile administraţiei, dacă vorbim de administraţia clasică, fie a autorităţii locale, fie administraţia centrală, nu au o foarte bună capacitate de a absorbi fonduri. Deci de a fi capabilă de a scrie programe şi a atrage fonduri. Iată că nişte oameni, dintr-o comunitate locală semnificativă sub raport cultural, au această capacitate, au pornit de la un model european, nu ?… Au constituit o fundaţie, au văzut cum funcţionează fundaţiile în vestul europei şi iată că au trecut la treabă !

 

Emil Hurezeanu:

Bun! Modelul european fiind aici, nu doar redactarea proiectului, constituirea unei fundaţii, ci şi democraţia participativă. Dezbaterea, chiar bazată la început pe dezacorduri. Să vedem, cum a arătat neîncrederea în comunitatea din Tismana – Topeşti. Pentru că a existat!

 

Nelu Butiuc:

Au fost şi care n-au vrut… „Aaa… ce ne trebuie nouă  căminul” .  Dar unu, doi! (Voce din fundal: da ce-au zis ei?) Că… se mănâncă banii statului degeaba…

Telu Jerca

 

Că ce … vrem noi să facem… de ce vrem să facem… de ce nu stăm… acasă.. ce ne interesează pe noi reparatul unei biserici sau al unui cămin cămin cultural…

Traian Popescu;

 

Eu recunosc că am fost şi eu reticent la foarte multe dintre iniţiativele luate de Jerca et compania, inclusiv la… refacerea căminului cultural din fondul rural de… fondul de dezvoltare rurală. În ultimul an, observând că sunt rezultate în ceea ce face domnul Jerca, am încercat să mă implic şi eu şi l-am ajutat cât am putut de mult, cu tot sufletul, pentru îndeplinirea scopurilor, proiectelor mai mici sau mai mari pe care le-a iniţiat.

 

 

 

 

Marioara Jerca

 

La început am fost… cum să zic, mai răutăcioasă, neîncrezătoare, datorită reacţiei de suspiciune a comunităţii… Deci, cumva… în spate se discuta… şi eu eram mai receptivă… ca femeie eram în contact cu mai multă lume…că nu are de lucru… că imposibil să nu câştige ceva din chestia asta…De fapt, cred că asta este o problemă… problema comunităţii satelor româneşti. Problema că, dacă cineva se ridică şi face o acţiune, devine lider, deci trage după el câţiva în o acţiune, imposibil să nu aibă ceva de câştigat… şi de aici… lumea e suspicioasă…

 

 

Drumen Ştefan:

A zâs, odată, cu acesta cuuuu… Traian Popescu, când a venit la noi pin sat, de am semnat nişte acte… că se face drumul cum s.a făcut pe la Gheretă în vale… Am semnat nişte acte şi… salut! Că ne face şanţuri pe la poartă, nu ştiu, că a adunat nişte bani, unde au intrat banii nu se ştie… (Voce din fundal, dar cine a adunat? Apoi Drumen după o mare pauză de gândire şi tras aer in piept)  Păi… Telu jerca!  Şi pentru copii că-i duce în excursie a luat bani, că-i duce la Săcelu, că-i duce la mare, nu a dus nici un copil, da banii i-a luat!

Ioan Onisei:

Da… iată iarăşi nişte lucruri care… pe care trebuie să le pritocim din perspectivă europeană, doamna aceea a vorbit minunat după părerea mea o femeie inteligentă şi foarte deschisă,  a vorbit despre suspiciune, a vorbit despre felul în care, din păcate de multe ori, comunitatea locală în loc să se solidarizeze în jurul unor lideri informali care iată, au iniţiativă, mai degrabă încearcă să-i boicoteze pe aceştia, iată nişte lucruri de la care, avem din nou de învăţat, pentru că, repet odată în plus, uşor obsesiv, cred că spiritul civic comunitar, solidaritatea, sunt cele de care avem nevoie în perspectiva integrării europene.

Emil Hurezeanu:

Vreau să dau dreptate acum, atât  maestrului Leşe cât şi domnului Ficcarelli, atunci când domnul Ficcareli vorbea despre faptul că restaurarea dimensiunii culturale şi cultivarea ei, implică în acelaşi timp, deschiderea unui orizont nou, de natură economică. Iar domnului Leşe îi dau dreptate, atunci când spunea că, cu cât eşti mai autentic şi spiritual, cu atât ajungi mai departe.            

 

 

Ultima parte a emisiunii va fi pusă pe site

imediat ce vom intra în posesia ei.

Scrieţi-ne dacă o aveţi…

 

Album completare

cu imaginile din această pagină mărite

şi cu imaginile celor care au vorbit în emisiune

şi care nu au aici nici o imagine

 

 

 

 

 

 

Topeşti sat european

 

 

Imagini de la filmari si de la emisiunea in direct

 

 

 SAT EUROPEAN   INFOBULETIN  DUPLEX   BONNE HISTOIRE   SUCCES STORY   ALLAVIDA   SCRISOARE  Prima pagină

Fondatorii :  contact

© Copyright Fundaţia Tismana – 2006