2006 – ANUL SFÂNTUL
NICODIM DE LA TISMANA
Articol
apărut în „CETATEA CREŞTINĂ”
periodic
al Arhiepiscopiei Craiovei
|
|
Editorial
TEOFAN MTTROPOLITUL OLTEN1EI
Au
trecut 600 de ani de la plecarea către Dumnezeu a celui care a rămas
in conştiinţa creştină a românilor ca reorganizator al
monahismului romanesc - Sfântul Nicodim de la Tismana.
Anul
2006 este pentru romani, in general, şi pentru olteni, in special, an de
comemorare a marelui teolog, ascet isihast, ctitor de mânăstiri si
diplomat. Este an de comemorare, dar şi moment de interpelare. Aducerea
aminte fără o preluare, înţelegere şi împlinire, aici
şi acum, a mesajului celui comemorat rămâne un simplu act de
admiraţie în fata unei vestigii istorice. Interpelarea constituie prilej
de conştientizare a rolului de inspirator pentru viata de azi a personalităţii
comemorate.
Împlinirea
a şase veacuri de la trecerea in eternitatea vieţuirii cu Dumnezeu a
Sfântului Nicodim trebuie trăită de conştiinţa noastră
ca o încercare de răspuns la întrebări de felul: ce am făcut cu
moştenirea lăsată Ţarii şi Bisericii de Sfântul
Nicodim?, în ce măsură duhul isihast impregnat de marele
călugăr în conştiinţa vremii sale continua să
definească viata mânăstirilor noastre?, cum se prelungeşte,
peste veacuri, râvna Sfântului Nicodim de apărare ferma a dreptei
credinţe în fata ameninţărilor de tot felul?, cum ne pot inspira
legăturile avute de Sfântul Nicodim cu personalităţi ale lumii
bisericeşti şi politice din Serbia, Bulgaria şi Grecia în
înţelegerea de dinlăuntru, adică duhovniceşte, a
unităţii panortodoxe?, cum ne poate ajuta, în contextul relaţiei
Bisericii cu puternicii zilei, modalitatea în care Sfântul Nicodim a
influenţat oamenii politici din vremea sa (voievozii Vladislav Vlaicu,
Radu I, Dan şi Mircea cel Bătrân)?
lata
întrebări la care suntem chemaţi să răspundem în duh de
smerenie, înţelepciune şi curaj. Nu este vorba de un răspuns
oferit doar prin analize şi sinteze alcătuite de specialişti,
dezbătute academic în simpozioane şi cuprinse apoi în volume
aşezate frumos în biblioteci. Acestea sunt folosite, necesare chiar, dar
nu răspund complet interpelării despre care am amintit.
Comemorarea
Sfântului Nicodim la împlinirea a 600 de ani de la săvârşirea
vieţii sale pământeşti se împlineşte în duh şi
adevăr, adică autentic, în măsura în care cat mai mulţi
monahi, cat mai mulţi creştini îi înţeleg, în mintea şi
inima lor, duhul care i-a definit întreaga viată.
În
primul rând, dorul de a fi, în smerenie, post şi priveghere, cu Dumnezeu a
fost calea străbătută ascetic de Sfântul Nicodim. Duhul sau
isihast, importanţa acordată meditaţiei, scrierii şi lecturii
duhovniceşti au darul sa orienteze creştinul de azi, asaltat de o
societate hipertehnicizată, spre zone de supravieţuire
sufletească. Mânăstirile, multe din ctitoriile Sfântului Nicodim sau
influenţate de ucenicii săi, constituie o astfel de zonă.
Clipele
de rugăciune trăite cat mai des în biserica de parohie sau în
intimitatea locuinţei proprii împreună cu membrii familiei au darul
de a înţelege ca isihia, rugăciunea lui lisus, viaţa în Hristos
prin Duhul Sfânt nu este apanajul exclusiv al călugărilor.
Într-o
societate romaneasca devenita areal în care idei si concepţii religioase
din cele mai diverse, multe extrem de dăunătoare, îşi fac loc în
sufletele multor romani, apare chipul senin dar ferm, smerit dar maiestuos al
Sfântului Nicodim ca apărător al dreptei credinţe. Implicarea în
disputele teologice ale vremii sale arata vegherea întru apărarea
credinţei care trebuie sa definească viata fiecărui arhiereu,
preot de parohie, călugăr sau mirean. Indiferentismul, secularizarea,
sincretismul, necredinţa, libertinajul moral sunt realităţi
simţite şi în peisajul romanesc actual, iar întâlnirea privirii
noastre cu fermitatea privirii Sfântului Nicodim din icoana naosului
mânăstirii Tismana ne ajuta sa înţelegem mai bine fiorul acelui: ,,Sa
stăm bine, sa stăm cu frica, sa luam aminte..." din taina
Sfintei Liturghii.
Ctitorul
de la Tismana, Vodiţa sau Prislop grăieşte de asemenea, prin
frumuseţea ctitoriilor sale, despre necesitatea zidirii de biserici acolo
unde acestea nu exista sau nu într-un număr suficient. Armonia
arhitecturii şi picturii mănăstirilor ctitorite de Sfântul
Nicodim, frumuseţea locului unde sunt aşezate ele, duhul artistic în
care este scris Tetraevangheliarul de la Tismana indică importanţa pe
care şi azi trebuie s-o aibă arhitectura, pictura, veşmintele,
icoana, muzica pentru misiunea Bisericii.
Într-o
vreme în care mentalitatea civilizaţiei occidentale, cu valorile şi
non-valorile ei, devine punct de reper exclusiv în societatea romaneasca,
Sfântul Nicodim ne aminteşte ca noi aparţinem lumii ortodoxe, ca
legătura noastră cu cei cu care trăim de milenii în Balcani nu
trebuie întreruptă. Întru cele ale sufletului şi credinţei, noi
facem parte din marea familie a lumii răsăritului bizantin. Împreuna
cu ortodocşii din sudul Dunării (sârbi, bulgari, greci) cu care
Sfântul Nicodim avea puternice legături, românii pot sa-şi afirme
identitatea religioasa în context european secularizat.
Atitudinea
avuta de Sfântul Nicodim în relaţia cu oamenii politici ai timpului sau
are, de asemenea, rolul de călăuză pentru modalitatea în care
astăzi oamenii Bisericii sunt chemaţi sa gestioneze legătura cu
factorul politic central şi local. Cunoaşterea
responsabilităţilor specifice fiecărei părţi,
libertatea de acţiune a Bisericii fără influenţări din
afară, neimplicarea partizană a clerului în afacerile politice sau
administrative, colaborarea pentru binele tarii, asigurarea părţii
materiale cu sprijin din partea statului, pentru misiunea Bisericii, sunt
principii inspiratoare ale modului în care simfonia dintre ecclezial şi
politic ar trebui sa funcţioneze. Felul în care Sfântul Nicodim a
reuşit, ca sfetnic şi diplomat al voievozilor Tarii Romaneşti
şi al cneazului Lazăr al Serbiei, să apere interesele Bisericii
Ortodoxe este un exemplu în acest sens Atitudinea de opoziţie clară
manifestată de el faţă de acţiunile de prozelitism
susţinute de doamna Clara, soţia lui Vladislav voievod, arată
că relaţia cu elementul politic, în momentul în care activitatea dăunează
misiunii Bisericii, trebuie sa fie definită de curaj profetic şi
spirit de sacrificiu.
Acestea sunt câteva considerente preliminarii
la ceea ce, sper, va fi o analiza profundă şi pertinentă a
rolului avut şi a celui pe care-l are în continuare Sfântul Nicodim de la
Tismana pentru viaţa Bisericii noastre.
Mitropolia
Olteniei are o responsabilitate specială în comemorarea celor şase
veacuri trecute de la naşterea
în cer a Sfântului Nicodim.
Sper ca aceasta responsabilitate, asumată în duh smerit de comemorare
şi interpelare, sa fie spre slava lui Dumnezeu şi spre mântuirea
noastră, a celor aflaţi încă în valea plângerii acestei
vieţi.
Pentru
abonamente la „Cetatea creştină”: E-mail cetatea@m-ol.ro Tel.
0251/533.246, fax 0251/534.963
|
Restartare  Arhiva * Seria 1 2 3 4
5 6 7 8 9
10 11 12 
|
|
|
|
|
|
|
|
|