Artur Silvestri

Artur Silvestri (1953-2008) a fost un scriitor român cu activitate enciclopedică, istoric al civilizaţiilor, promotor cultural, editor, întemeietor de organizaţii culturale şi cetăţeneşti, fondator al principalelor organizaţii profesionale şi patronale din domeniul imobiliar. A fost căsătorit cu Mariana Braescu - Silvestri, de asemenea scriitoare reputată şi dramaturg apreciat, supranumită “Doamna Casa Lux” după faimoasa revistă pe care a fondat-o.

Familia şi educaţia

Născut în anul 1953 la Drăgăneşti-Vlaşca, judeţul Teleorman, într-o familie de negustori aromâni (din partea mamei) şi de boieri olteni din familia Iancu Jianu. Strănepot al Mitropolitului Tit Simedrea, ultimul mitropolit al Bucovinei 1945 izgonit de pe scaunul mitropolitan de la Cernăuţi de către armata sovietică "eliberatoare".

Deşi s-a aflat din punct de vedere intelectual în preajma unor mari personalităţi din literatură şi înaltul cler fidel operei şi concepţiilor despre viaţă a cărturarului mitropolit Tit Simedrea, Artur Silvestri duce o viaţă retrasă, modestă, dedicată studiului şi acţiunilor culturale şi sociale. Detestă mondenitatea, trăieşte o viaţă simplă, ţinând cu evlavie sărbătorile religioase şi obiceiurile creştin-ortodoxe, iar într-un articol online spune că unii îl consideră "un personaj excentric, naiv şi idealist"[1]

Studii, debutul literar

Artur Silvestri a studiat filologia la Universitatea din Bucureşti, după examenul de licenţă în filologie făcându-şi stagiatura ca profesor de limba franceză la Liceul din Buftea. Debutează în anul 1972 în critica literară, în presa vremii deţinând rubrici de comentariu de carte. În 1975 devine cronicar literar permanent la revista "Luceafărul" dar visul de a lucra din plin în presa literară nu s-a putut realiza decât în 1981, când după o specializare în istoria culturii a devenit redactor al revistei "Luceafărul", una dintre publicaţiile culturale importante ale vremii. Deşi scria mult şi începuse să fie cunoscut, locuia totuşi modest cu chirie în Pantelimon, dedicându-se studiilor, cercetărilor de istorie literară şi arheologiei.

Consacrarea, aderenţa la anumite idei şi curente literare

Cronicar literar la Luceafărul (1975 – 1989), Actualités Roumaines (1981 – 1984), Romanian News (1981-1984), Artur Silvestri are contacte strânse cu mari scriitori şi artişti români din toată lumea, ţinând corespondenţă cu Mircea Eliade, G. Uscătescu, Nicolae Baciu, Paul Lahovary, Luki Galaction, Léon Negruzzi, Ioan I. Mirea, Ştefan Baciu şi alţii.

Adoptă încă de la început, ideea culturală de “protocronism”, iniţiază alături de Mitropolitul Nestor Vornicescu cercetări (după 1984) privind “Literatura proto-română”. Descoperă în studiile sale pe scriitorul proto-român Martin de Bracara (sec. VI e.n.). Investighează opera literară, în limba greacă, a voievodului dobrogean Ioancu (sec. XIV). Citeşte jurnalul inedit al scriitorului francez, de origine română, Pius Servien (1979), pe care-l va edita parţial mai târziu. Intră într-un cerc de intelectuali cu care împărtăşeşte aceleaşi idei: arheologul Dinu Adameşteanu (Italia), pictorul George Demetrescu Mirea (Franţa), arhitectul Constantin Joja, etnologul Romulus Vulcănescu, istoricul culturii Edgar Papu, slavistul I.C. Chiţimia.

Acţiunea sa culturală devine deja proeminentă în acei ani. La revista “Luceafărul” iniţiază proiectul “Noii geografii literare” în vederea stimulării creaţiei locale şi regionale, respingând centralizarea culturală. Efectele acestei idei au fost puternice şi durabile şi s-au resimţit ulterior întrucât au creat o ipoteză de mediu cultural ideal, sustrasă gândirii monopoliste prin înlăturarea acelei presiuni cu caracter de dogmă denumită astăzi “corectitudine politică”. Ca rezultat, ”Noua geografie a literaturii” s-a putut fructifica prin apariţia hotărâtă a mai multor grupări şi publicaţii regionale având idei şi iniţiative doctrinare cu conţinut specific. Scriitorul a păstrat această concepţie până astăzi, îndemnând creaţia să se manifeste potrivit cu materia proprie a fiecărui creator. În calitate de reprezentant şi în bună măsură ideolog, concepţia ilustra practic în veacul trecut curentul literar denumit “luceferism”, o combinaţie de tradiţie autohtonă, etnologie şi spiritualitate deopotrivă creştină şi arhaică.

Acest curent literar a fost considerat atunci de “pseudo-elita“ acelei vremi, ca o manifestare cu conţinut “reacţionar” şi “paseist”, ostil “progresului” cultural deşi “recursul la tradiţie” ca experienţă fundamentală verificată, situa “luceferismul” în continuarea “direcţiei naţionale”, a “regionalismului creator”, a “Daciei Literare” şi a “Generaţiei de la 1930”, într-un spaţiu de prezent continuu, care se regăsea deopotrivă la “basarabenii” contemporani cât şi la intelectualii interbelici rămaşi activi. Multe din noţiunile doctrinare care definesc această orientare “indigenistă” anunţă o creaţie ce recuperează etape şi straturi de tradiţie rămase încă neexprimate complet; defineşte “orto-geneza” literaturii române în maniera unei directive interioare, cu caracter endogen şi entelehial; descrie “universalitatea de esenţă” care ar însemna creaţie cu valoare universală indiferentă la difuziunea imperială, care se produce prin acculturaţie; încurajează creaţia de idei literare noi şi specifice, urmând pe George Călinescu, Lucian Blaga, Nicolae Iorga şi Vasile Pârvan, “apostoli” ai originismului literar românesc.

Amprenta ideilor originismului asupra operei scriitorului

Ideea “originismului”, care s-a configurat la Artur Silvestri în perioada consacrării ca scriitor, a căpătat un cuprins teoretic în anul 2005, odată cu apariţia celor două cărţi ale sale “Pentagramma” şi “Semne şi peceţi. Şapte lecţii despre originism”. În aceste lucrări, modul de a înţelege cultura şi universul valorilor devine treptat o varietate a răspunsului ortodox deşi autorul susţine că reprezintă spiritul getic anterior creştinismului, scriitorul insusi afirmând că “este ortodox fiindca este get”. Această înţelegere a lumii în cicluri lungi şi prin procese modelatoare enigmatice, la limita supra-sensibilului, autorul o întăreşte doctrinar prin alte cărţi pătrunzătoare în idee cum ar fi “Genius Loci. Fabula Căii Singuratice”(2006) precum şi “Arhetipul Călugărilor Sciţi”(2005), un breviar de istorie culturală autohtonistă, a cărei carieră internaţională a fost fulminantă.

Colaborări în dezvoltarea ideilor originiste

În 1987, la sugestia lui Nestor Vornicescu, scriitorul a reuşit să adune mai mulţi savanţi de prestigiu în cadrul "Grupului pentru istorie alternativă", un colectiv independent de cercetători ai istoriei vechi, din care făceau parte I.C. Chiţimia, Pandele Olteanu, Virgiliu Ştefănescu – Drăgăneşti, Paul Tonciulescu, David Popescu şi alţii, elaborând o lucrare monumentală “Daco-Romanica. Studii privind cultura română în epoca etnogenezei”, lucrare rămasă inedită, alături de alte cercetări privitoare la scrierile străromâne, “Biblia goţilor” şi alfabetele necunoscute din România. În aceiaşi perioadă, s-a implicat în sprijinirea cercetării “Codex Rohonczi” cercetătoarea Viorica Enăchiuc, care va edita abia după aproape douăzeci de ani de la iniţiere rezultatele cercetării sale.

Încercări de continuitate în perioada tranziţiei

Artur Silvestri, creator de tematică şi de directivă culturală, iniţiază după 1989 o serie de publicaţii culturale conducând în anii 1990-1991 publicaţiile "Naţiunea", "Dacia literară" şi "Mileniul III". Incompatibile cu perioada convulsivă când acestea au apărut, alte încercări de lansări de reviste precum “Lumina Creştină” (1991) , intitulată “primul magazin bisericesc pe înţelesul tuturor”, au eşuat datorită grupurilor “intelectualiste” din Biserica Ortodoxă".

Revenirea în viaţa publică

Artur Silvestri revine la suprafaţa vieţii publice în anul 2002, ca promotor de proiecte culturale, sociale şi ecologice, puternic impregnate de un caracter spiritualist şi ataşat "tradiţiei". Artur Silvestri a lansat, de asemenea, mai multe programe culturale, dintre care “Document de epocă” (prin care se încurajează redactările de memorii scriitoriceşti şi publicarea de manuscrise inedite) şi “Modele şi exemple” (al cărui scop este de a susţine cercetările de istoriografie locale) sînt cele mai penetrante. Concretizat în toamna anului 2005, marele proiect “Cuvinte pentru urmaşi. Modele şi exemple pentru Omul Român” s-a transformat dintr-o iniţiativă de “depoziţie de cărturar”, care cuprinde şaptezeci şi doi de “Oameni Mari” ai vremii noastre, într-o Predanie secretă, care aşa cum susţine autorul, desemnează şi explică “România tainică”. Încă de la apariţie, acest volum a început să fie considerat asemănător cărţilor “clasice”, devenind o “carte de căpătâi” pentru mulţi intelectuali care “lucrează” în sensul tradiţiei. Ca o continuare, scriitorul începe ciclul monumental “Mărturisirea de credinţă literară. Scrisul ca religie la români în preajma anului 2000”, primul volum apărând în primăvara anului 2006. Poiectul literar actual la care lucrează, este resuscitarea celebrelor publicaţii culturale "Columna lui Traian" (fondator: Bogdan Petriceicu Haşdeu), "Arhiva românească" (fondator: Mihail Kogălniceanu), "L’Etoile du Danube" (fondator Mihail Kogălniceanu) şi "Sinteza". Relansează în format electronic a publicatiile ”Semănătorul” si ”Neamul Romanesc”. Fondează editurile “Editura Carpathia Press & Production", ”Editura Intermundus” şi ”Editura Kogaion Editions”.

Din opera literară a scriitorului

· SEMNE ŞI PECEŢI. Şapte lecţii despre “originism”

· ARHETIPUL “CĂLUGĂRILOR SCIŢI”. Eseuri despre “Bizanţul paralel”

· NU SUNTEM SINGURI!. Şapte convorbiri de azi şi două de altădată înregistrate de Ilie Purcaru, Elisabeta Iosif, Radu Căjvăneanu, Veronica Balaj, Elvira Irşal, Anca Bărbulescu, Vasile Tomoiaga, Carmen Marinescu, Cristina Stuparu

· MEMORIA CA UN CONCERT BAROC. Povestiri reale şi imaginare din Lumea-de-Nicăieri - vol. I

· MEMORIA CA UN CONCERT BAROC. Ofrandă aproape fără grai - vol. II

· MEMORIA CA UN CONCERT BAROC. Tablou imaginar de familie - vol. III

· MODELUL “OMULUI MARE”. Zece “Convorbiri de amurg” cu ANTONIE PLĂMĂDEALĂ urmate de “Douăzeci şi opt de scrisori de altădată”

· VREMEA SENIORILOR. Scrisori de altădată de la ierarhi şi cărturari bisericeşti - vol. I

· ”BIZANŢ ÎNAINTE DE BIZANŢ”. Mitropolitul Nestor Vornicescu şi ideea de “literatură străromână”

· MODELUL ŞI MEMORIA. Mitropolitul Antonie Plămădeală în efigie

· RADIOGRAFIA “SPIRITULUI CREOL”. Cazul Miron Radu Paraschiveascu

· REVOLTA “FONDULUI NECONSUMAT”. “Cazul Zaharia Stancu”

· INTERMUNDII. Vise despre forme şi culori

· ARHEOLOGIA UNEI ORE. 1886, de Sfinţii Voievozi * Eminescu la Mănăstirea Neamţ

· SECRETUL “RUGULUI APRINS”. Pornind de la câteva documente despre Mitropolitul Tit Simedrea

· ATHANOR. Cărţi ce puteau să nu fie - vol. I

· OPERA NON GRATA. Eseuri despre „geografia jafului“, ocupaţie şi „neo-migratori“

·

·

· MODELUL OMULUI MARE - Zece „Convorbiri de amurg“ cu Antonie Plămădeală urmate de „Douăzeci şi opt de scrisori de altădată“ • Modelul şi memoria – Mitropolitul Antonie Plămădeală în efigie (ediţia a II-a)

· ORFEUL PERPETUU. Trei eseuri de „istorie apocrifă a literaturilor“

· ATHANOR. Din „Caietul Bunului Grădinar“, vol. II

· APOCALYPSIS CUM FIGURIS. Şapte nuvele fantastice şi un epilog

· PERPETUUM MOBILE. Piese improvizate pentru violoncel şi oboi

· EXERCIŢII DE EXORCISM SOCIAL. “Hazard dirijat, lichidatorism şi vremea Ducăi-Vodă”

· APOGEUL DERUTEI. Zece eseuri despre Vremea ne-aşezată

· DECENIUL STRANIU. Oraşe variabile, sanctuare şi mituri imobiliare

· EFECTUL “THALES DIN MILET”. Eseu despre manipulatorii de bani

· ROMÂNIA ÎN ANUL 2010. O prognoză de piaţă imobiliară

· APOLOGIA HAZARDULUI. “Mic îndreptar anual de plasamente” şi câteva “Scene cu neo-migratori”

· MEGAPOLIS VALAH. O sută de principii doctrinare

· SFÂRŞITUL ILUZIEI - O prognoză imobiliară: România în primul an european.

· ROMÂNIA IMOBILIARĂ - Neo-babelism, lux de Dâmboviţa, „des-proprietărire“

· LOC ŞI PERSOANĂ - „Eseuri despre geografia tainică“

· PROSTOLOGHIKON - Vremea clownilor: cum se fabrică suprarealitatea de ziar

Cărţi traduse în alte limbi

Cercetările de istorie a culturii ale lui Artur Silvestri s-au publicat în mai multe limbi străine principalele traduceri fiind în engleză, franceză, germană, rusă, spaniolă, chineză. Studiile apărute la Madrid, Montreal, Viena, Paris, Milano, atât înainte de 1989 cît şi după aceea au fost publicate la Editura Kogaion Editions.

Putem exemplifica:

· “Arhetipul Călugărilor Sciţi”, tradus în germană[2]

· “Pentagramma. Introducere la un originism literar” a apărut în franceză[3]

· “Pastor Magnus. Restituirea arhivelor ignorate” apărut în engleză[4]

· “Apocalypsis cum figuris”, a apărut în franceză, italiană[5]

· “Perpetuum mobile. Piese improvizate pentru violoncel şi pian” a apărut în franceză[6]

Activitatea filantropică de natură culturală

· In calitate de preşedinte al ARP - Asociaţia Română pentru Patrimoniu, a donat mii de cărţi proprii către biblioteci judeţene, comunale şi mănăstireşti; a înzestrat unele mânăstiri noi cu cărţi de cult. A iniţiat, alături de Mariana Brăescu, Asociaţia “Biblioteci pentru Sate” (2003), care a colectat şi a donat peste 24.000 de volume şi peste 250.000 de publicaţii către sute de biblioteci săteşti, parohiale şi mănăstireşti.

· Impreună cu Mariana Brăescu susţine "Premiile de excelenţă ale Patrimoniului Romanesc", acţiune aflată la a IV-a editie şi care a scos din uitare personalităti autentice ale culturii românesti de azi, cărturari şi savanţi ignorati sau marginalizaţi.

· Creează cea mai vastă reţea românească de reviste online care a atras prozatori, eseişti, critici literari, dramaturgi, istorici, poeţi şi jurnalişti din ţară şi de pe toate meridianele lumii. Titlurile celor mai importante articole din cele peste 110 situri proprii sau asociate ARP - Asociaţia Română pentru Patrimoniu vizând cultura, literatura, istoria şi artele, apărând în buletinul "Analize şi fapte".O parte din aceste situri sunt adevărate biblioteci virtuale de unde cititorii pot downloada opere ale scriitorilor contemporani. Pentru debut în literatură şi scrieri noi, inedite, Artur Silvestri pune la dispoziţia scriitorilor situl Editura Semănătorul – Editura online resuscitând după un secol curentul numit semănătorism creat de George Coşbuc, Alexandru Vlahuţă şi Nicolae Iorga

· Fondează “Asociaţia Scriitorilor Creştini din România” (2006)

· Crează “Fondul Documentar – Artur Silvestri” la Biblioteca Judeţeană din Giurgiu cuprinzând peste 500 de manuscrise inedite, provenind de la scriitori români.

· Iniţiază “Fondul Naţional de Memorialistică(2006).

· Fondează, în 2005, “Grupul pentru cercetarea istoriei străvechi Nestor Vornicescu”.

· Iniţiază colecţia editorială monumentală “Fontes Historiae Litterarum Daco-Romaniae”, prin traducerea în română a principalilor scriitori “proto-români”.

Activitatea în domeniul imobiliar

· A participat la fondarea principalelor organizaţii profesionale şi patronale din domeniul imobiliar. În 1996, a iniţiat în cadrul Asociaţiei Naţionale a Societăţilor Imobiliare, prima licenţiere şi atestare profesională în acest sector.

· Este preşedinte al Uniunii Patronale Imobiliare, încă de la înfiinţare (1997)

· În 2003, este ales şi preşedinte al Federaţiei Asociaţiilor Imobiliare din România (FAIR)

· A iniţiat constituirea ARCI (Asociaţia Română a Consultanţilor Imobiliari), în vederea recunoaşterii acestei profesiuni în România (2004).

· În anul 2000, a iniţiat şi organizat acţiunea de contestare publică a OG 3/2000, situându-se în fruntea opozanţilor, după 3 ani Ordonanţa Guvernamentală fiind abrogată.

· Este Director General al grupului S.G.A. Romania - Institutul de Consultanţă Imobiliară

Diplome şi distincţii

A obţinut mai multe diplome internaţionale şi distincţii. Imaginea lor se poate vedea pe situl personal.

Opinii despre operă

· Vă urmăresc atent şi în presă şi, cu şi mai mult interes, am citit lunga dvs. scrisoare. Sînt uimit de cît de multe lucruri ştiţi şi pe cîte portative ale spiritului vă încercaţi gîndurile şi cuvintele, fiind dintre cei cu posibilităţi de a cuprinde uşor mai multe octave. Deşi am avut prilejul să stăm puţin de vorbă, mi-a fost de ajuns să-mi dau seama de izvoarele pure ale cunoştinţei din care beţi cu nepotolită însetare. De aceea mi-ar face plăcere să stăm mai mult de vorbă, prilejuindu-ne încîntări de care nu în fiecare zi şi în tot locul are parte omul pămîntului din galaxia noastră.

Acad. Dr. Antonie Plămădeală, Mitropolitul Transilvaniei, 16 iulie 1987[7]

· În “Modelul Omului Mare”, ancadramentul pe care autorul l-a dat, de la “Discurs împotriva uitării” şi “Două povestiri enigmatice” la început, până la “Sfârşit şi lui Dumnezeu laudă”, ca încheiere, ne înalţă parcă într-o altă ordine, aceea a miraculosului, a harului. Cu o eleganţă melancolică, el mărturiseşte înaltul scop al cărţii, tâlcul adânc ce i s-a revelat şi pe care ni-l comunică, emoţionându-ne. Puterea delicată cu care mânuieşte cuvântul, cules de pe pajiştile, infinit colorate şi cu parfumuri inefabile, pe care le parcurge fără oprire, ne cuprinde şi ne supune, strecurând în noi înţelesuri superioare, menite să ne extragă din contingent.

Acad. Prof. Dr. Zoe Dumitrescu-Buşulenga[8]

· Un stil dens, concentrat, aproape nervos, un lexic de o frapantă opulenţă, sintaxa de un volubil schematism în febră: cartea unui scriitor de certă vocaţie. Totul strâns într-un corset: nu rareori un ritm impecabil, profund personal

Prof. Dr. Alexandru Husar, 2005[9]

· Artur Silvestri face parte din categoria celor care produc substanţă vie în permanenţă. Volumul cantitativ al scrierilor sale este copleşitor, ameţitor. Cu toată siguranţa, el este dintre cei care produc într-o lună cât alţii în ani. Dar încă mai zdrobitoare este calitatea scrierilor sale. De fapt, lucrarea lui Artur Silvestri poate fi împărţită în două părţi principale; opera scrisă şi opera cultural-socială.

Istoric Alexandru Nemoianu, USA [10]

· Artur Silvestri este o personalitate cu o concepţie organică asupra dezvoltării româneşti în general; de oameni cu rădăcini are nevoie ţara. Şi eu sunt un euro-sceptic. Şi eu mă gândesc la România de după aventura europeană. E timpul afirmării valorilor autentice româneşti. Autorul are puterea, ştiinţa şi simţirea să o facă.

Al. Ionuţ Ţene, Preşedintele Ligii Scriitorilor Români[11]

Trecerea la cele veşnice

Artur Silvestri a trecut la cele veşnice în zorii zilei de Sfântul Andrei în data de 30 noiembrie 2008. Toţi cei care l-au cunoscut îndeaproape, sunt convinşi că Dumnezeu îl va ierta, precum va ierta şi pe cei care din invidie, neştiinţă sau necunoaştere a marii sale opere l-au ponegrit cu cuvântul.

Legături externe

Situl personal

Cărţile lui Artur Silvestri

www.semanatorul.ro

---

[1] Jurnalul Wall Street, din 31 iulie 2006

[2] Artur Silvestri – „Der Archetypus der Skytischen Monche“, Editura Kogaion Editions, 2008

[3] Artur Silvestri - ”Pentagramma” Editura Kogaion Editions, 2005

[4] Artur Silvestri - ”Pastor Magnus” Editura Kogaion Editions, 2005

[5] Artur Silvestri - “Apocalypsis cum figuris” Editura Kogaion Editions, 2005

[6] Artur Silvestri - ”Perpetuum mobile” Editura Kogaion Editions, 2005

[7] "Modelul omului mare", ediţia II-a, Editura CARPATHIA PRESS, 2008, pag 51, Capitolul "Douăzeci şi opt scrisori de altădată

[8] "Modelul omului mare", ediţia II-a, Editura CARPATHIA PRESS, 2008, Postfaţă, pag 95

[9] Artur Silvestri - "Apocalypsis cum figuris", Editura CARPATHIA PRESS, 2005, Prefaţă, pag 10

[10] Artur Silvestri - "Nu suntem singuri", Editura CARPATHIA PRESS, 2006, Prefaţă, pag 3

[11] "Opera non grata", Editura CARPATHIA PRESS, 2008, pagina 48