SEMĂNĂTORUL

 

Precizări și comentarii privind istoricul

Revistei Semănătorul

De N. N. Tomoniu

SCRISOAREA DE BUNAVESTIRE

Trimisă de Artur Silvestri[1], la 25 martie 2007, tuturor colaboratorilor

 

Reprodusă în întregime, exact cum ne-a fost transmisă, prietenilor și colaboratorilor, fără sa modific nici măcar punctuația, care dovedește că redactarea ei s-a făcut de dânsul cu grija conținutului nu a punctuației. Era un om copleșit de un lucru pe care abia o armată de oameni din Ministerul Culturii ar fi putut să facă față…

 

De : Artur Silvestri  

À : undisclosed-recipients  

Dimanche 25 Mars 2007 18h51


25 Martie 2007,In ziua de Bunavestire

Asa cum probabil ati observat in lunile recente nu m-am invrednicit de o corespondenta purtata in ritm acceptabil dar fara sa existe alt motiv decat munca intensa,mai grea acum decat in alte dati.Si cu toate ca nu am avut pauza si efortul aproape ca m-a secat ,  nu sunt inca multumit.Unele reusite exista ,totusi.Arhiva,ce se intinsese pe zeci de dosare de corespondenta si manuscrise ale celor mai diferiti autori(si care va fi daruita  catre biblioteci publice ,unde trebuie sa stea si unde ii este locul)urmeaza sa se oranduiasca intrutotul intr-un interval scurt.Cartile pregatite pentru donatii (inca o parte din biblioteca mea,de unde ,in cateva randuri pana acum,au mai plecat catre scoli,comune ,parohii si manastiri alte cateva,multe,mii de volume)sunt gata sa se impacheteze si sa ajunga acolo unde este nevoie de ele.Cartile anuntate(intre care " Razboiul Icoanelor" si " Patriarhul Ardelean",o " depozitie colectiva" despre Raoul Sorban) sunt in tipar si vor aparea curand.Doar manuscrisele mele mai asteapta,ca intotdeauna,ramanand  cele mai din urma in a se pune la randuiala si a se valorifica.Dar nu imi pare rau caci poate Dumnezeu ma va ajuta sa nu ramana lucrarea neispravita si abandonata.

Din toate acestea s-a putut vedea-si auzi- destul de putin,de fapt aproape nimic.Mai mult s-a vazut din ceea ce oricum nu se cunoaste integral ,dar se stie intr-o anumita masura, si care se considera a fi "cateva publicatii culturale on-line".Aparitia lor a surprins intr-un fel si unora nu le-o fi placut (desi nu ma gandisem nici de aceasta data sa plac cuiva caci nu ma intereseaza nici azi si nu mi-am dorit  nici ieri) insa esentialul nu este acesta ci " conceptul",care vad ,totusi,ca trebuie explicat mai ales ca  am auzit ca,in aceasta tema, ar circula pareri  ce trebuie corectate intr-un fel ce  se va dovedi util pentru cine are bunavointa sa le asculte.

Ideea de origina nu a fost " sa public reviste on-line"(aceasta o poate face oricine si ,daca este capabil,sa o si faca in viitor ) ci sa creez  un program cultural  definit si cu obiective ce constituie astazi prioritati.Acesta este un program nu de "riposta" ci de "re-cucerire", de completare de informatie si de alternativa , spargand "nucleul dominant" ce impune teme,idei si nume intr-un canon restrictiv care -dincolo de aspectul simplificator- ucide prin omisiune,"etichetism "stupid si intrerupere de continuitate acolo unde trebuie sa existe echilibru si fruct in evolutiile noastre .Fiindca noi avem un "prezent" cate vreme avem un trecut si vom avea un viitor numai atat cat vom cunoaste ceea ce ne-a legitimiat ieri pentru azi si pantru "maine".Cea dintai obligatie era,deci,aceea de a expune iarasi la lumina zilei teme amanate, uitate ori socotite a fi eretice .Aceasta se putea infaptui prin "reviste"(deci prin aparitie periodica de contributii si creatii)dar oricat ar fi fost de staruitoare si de inteligenta actiunea conjugata ,cu timpul efectul ar fi devenit  firav si stereotip ,chiar minor.Trebuia ,prin urmare,si altceva, adica un numar de "repere" care , fiind astfel mai bine-cunoscute decat pana acum, puteau constitui reazem si argument in continuitatea noastra de atitudine si de directiva.Cele dintai ce am gandit ca fiind obligatorii au fost,astfel, "documentarele",un fel de carti sumare  gandite " ad usum delphini", care  - nefiind exhaustive- se puteau reduce ,pentru moment,la  "extract elementar" sau la un rezumat de "prezenta istorica' de personalitate.Astfel s-au constituit  documentarele ce se intituleaza " Efigii",unde isi gasesc locul "Oamenii Mari"-si Invatatorii- care ne- au fost Doamna Busulenga, vladica Antonie Plamadeala ,Raoul Sorban si MItropolitul Nestor Vornicescu;insa ,alaturi de ei, si alte "chipuri in prezentul continuu" ce nu mai sunt aici si s-au uitat ori se doreste sa fie uitate.  Tabloul insusi  trebuia sa fie incomparabil mai extins caci "vointa de a  scoate  in penumbra"si prin kerem pe cine nu  se conformeaza  este  puternica si creeaza urmari in negativ  insa am ales ,acum,dintr-un total  cu multe nume,doar pe cateva intre care "cazurile" lui Paul Anghel ori Traian Filip  si Serban Andronescu sunt socante prin incorectitudinea in a le aprecia opera si lucrarea.

Apoi am trecut la "contemporanii activi",adica la "scriitorii eretici" care ,nefiind putini,ar fi putut ocupa multe "volume" .Dar nici aici principiul nu a fost exhaustiv ci "categorial" ,alegand  numai douazeci si ceva de nume,gandind ,totusi,ca se va mai gasi si altcineva care,animat de o idee mai inalta,sa completeze ceea ce am inceput .Totusi,cateva adaosuri in cantitate am simtit ca trebuie facute si chiar daca nu am reusit sa creez "situri de micro-monografie sumara"pentru toti autorii in a caror opera cred, am imaginat doua antologii,una de nuvele si alta de poeme,unde "noua geografie literara" ce trebuie sa cuprinda valori de peste tot(fiindca aici nu se face cultura numai pe " Calea Victoriei")trebuia afirmata si intarita.Dar nici cu acestea nu m-am oprit si observand ca despre doar putini autori exista referinte documentare publice si opera ajunge rareori sa fie cunoscuta minimal,am crezut ca foloseste cuiva un mic "dictionar elementar" continand "scriitori romani de azi",unde nazuiesc sa fie incluse toate vocile ce doresc sa se faca auzite si in acest fel.Ramane doar sa se prezinte.

Ajuns aici nu m-am putut opri fiindca ramaneau deopotriva "teme" si "idei literare" tot atat de putin incurajate sau ,mai bine zis, "predispuse la lichidarea fortata".Intre acestea  m-am gandit acum ca " literatura straromana","monografiile locale" ori"postcalinescianismul"merita o evocare ce poate le-ar aduce noi lumini si nu m-am inselat;dar adaosuri trebuie facute si se vor face ,daca si altii nu vor sta cu mainile in san,ca si pana azi,si vor abandona atitudinea de observatori "obiectivisti"care nu gresesc fiindca nu fac nimic sau aproape nimic.
Eu am incercat sa fac si nu am facut nimic de seama  insa am adaugat ceva ce foloseste si nu exista inca in forma atestata  acum."Revistele",care am bagat de seama ca sunt "piatra scandalului" si supara pe unii ,au completat planul originar.Ele sunt "multe",intr-adevar(asa cum s-a spus) fiindca "sunt multe" temele periclitate de cultura oficiala  si,deci,frontul trebuia sa fie larg.Multimea lor arata insa,deopotriva, diversitatea unde noi ne exprimam culturaliceste ca romani si ,in acelasi timp, cat de intins este  teritoriul ce trebuie recucerit.Cine le priveste cu luare-aminte si mai ales cu calm intelege ca in acelasi concept stau laolalta si publicatia de afirmatie de valori si "atitudine  intelectuala" dar si periodicul de "tematica de interes restrans" , si ,deci,si "Luceafarul Romanesc" dar si " Dacoromanica".Unele sunt creatii din nimic(si fara nici o preistorie) precum"Studii de etnoistorie"care la noi nici nu se visau dar la altii sunt produs cultural cu traditie si optiune intelectuala fireasca.Puteau deci sa lipseasca de aici " Carti Noi",intr-o tara unde nu se stie cine ce publica si unde anume si cum se poate gasi o carte noua in monopolul ideologic abatut pana si asupra difuzarii de presa si de carte?Puteam sa nu creez "Universul Cartilor",care vorbeste despre scriitori,"santierul lor" si gandurile lor amestecate cu iluzii si cu utopii ,astazi ,cand nici nu mai stim cu precizie nu "cine ce mai scrie" ci daca mai este in viata ,pe Pamant,iar " viata literara"  a devenit un mediu infestat de trafic de influenta,coruptie si pseudo-mituri fabricate ce reproduc fidel modelul depravarii sociale care a imbolnavit ansamblul social ?Unii vor zice,poate, ca doua publicatii in limbi straine,precum  nadajduiesc sa fie " L'Etoile du Danube" si " Kogaion Review", pot fi excesive si fara rost dar inainte de aceasta sa raspunda daca nu este nevoie de ele,daca exista altele cu acelasi obiectiv(si nu exista) si , daca le socotesc utile,de ce nu le-au facut? Exista un imperativ  in toate, care ne porunceste  sa nu lasam  potentialul sa se risipeasca  si -atunci cand suntem incredintati  ca  o fapta este necesara si va  crea efect pozitiv - sa nu amanam  si sa  traducem gandul  in gest chiar daca  "facutul"va fi  imperfect , poate "stangaci" si,deci, corectabil.Eu am facut ce am putut,cu  efortul meu  de om liber ,care nu a cerut nimanui nimic  decat  ingaduinta de a fi aproape si a se arata solidar ;altii,daca pot,sa faca mai mult,sa dezvolte ceea ce s-a inceput si sa continue  ori sa imagineze domenii noi -caci exista !- unde stratul nostru profund este atacat si primejduit.
Ceea ce am inceput voi continua si ma intareste in aceasta idee multimea celor ce inteleg ,stiind sau intuind,ca tot ceea ce fac nu fac pentru mine fiindca nu am nevoie de nimic .Si de aceasta data, retragandu-ma in munca si efort chinuitor ,am putut vedea si simti alaturi multi oameni de toata isprava,caractere si suflete luminate;lor le sunt dator inainte de toate si nu voi uita ca atunci  nu m-au uitat.Acum a trecut greul si urmeaza " si mai greul" caci "malurile trebuie intarite si cortul -tinut ridicat".Insa Dumnezeu ne-o ajuta si de aceasta data si nu ne va lasa.

Cu drag,indatoritor,

Silvestri


Scrisoarea nu făcea nici o referire la „Semănătorul” dar  mai târziu, când am renunțat ca site-ul „Semănătorul” să fie un site de legături (link-uri) rapide spre toate publicațiile ARP în favoarea unui site de informații generale adiacent site-lui „Semănătorul - Editura online”, am extras frazele - care priveau documentul programatic pregătit de mine – și le-am atribuit unui concept „Semănătorul” datorat lui Artur Silvestri. De altfel, copleșit de atâta muncă, Artur Silvestri renunțase la revista Semănătorul ce o anunțase mai demult. Până m-a întâlnit (pe forumuri web) pe mine. Citiți aici toată istoria.

 

Scrisoarea de Bunavestire a fost importantă. Dar lansarea principalului document programatic „Sămănătorul” a fost debutul meu în calitate de editor alături de Artur Silvestri. 

 

La anunțul dinainte de apariția nr. 19 din buletinul „Analize și fapte”, săriseră în ajutor doar câțiva oameni de vază: trei pro și unul contra.

 

*IN CURAND, APARE "SEMANATORUL" *

*VA TREBUI SA FIE UN TUNET*

De cum se lasa seara,  toate duhurile imi dau tarcoale. Si nu sunt sfetnici buni.De aceea seara ma feresc sa conversez cu lumea , chiar si cu prietenii .Cu lumea -pentru a nu-i oferi semnele slabiciunilor mele, prietenii spre a nu-i  intrista.Astfel ca nu voi continua sa va agresez cu umorile mele.Voiam doar sa va spun ca lucrurile marunte despre care vorbeati sunt,  probabil, cam tot ce ne-a mai ramas de facut.Pe cele pe care le-am considerat mari, le-am  mantuit.Fara sa fi fost capat de lume.Sau poate au fost capatul lumii noastre, a fiecaruia dintre
noi."Semanatorul" va trebui sa fie un tunet peste suflarea intelectuala romaneasca.Daca nu, se va pierde in sirul anonimelor reviste electronice. Anonime si fiindca romanul  nu si-a castigat obisnuinta sa frecventeze internetul. Nu discut acum motivele care-l determina la aceasta  atitudine. Va doresc, ii doresc Semanatorului, sa se intruchipeze

ION MARIN ALMAJAN

e-mail: io……….an@gmail.com
______

*SUNT SIGUR CA PUBLICATIA VA FI REPREZENTATIVA*

Ma bucur ca revista saptamanala "Semanatorul", despre care aparitie stiam de o vreme, va intra cum s-ar spune pe "rol"; sa dea Dumnezeu sa fie bine si sa aveti multumire si recunostinta   semenilor, pentru efortul ce il depuneti si aici, ca si in atatea alte locuri. Foarte bine faceti, veti avea cititori elevati si veti fi prezenti pe mapamond, caci sunt sigur ca publicatia va fi reprezentativa si va va contura si mai mult profilul Asociatie  si ideile ce stau la baza acestei revolutii in cuget, ce intretineti.

LUCIAN HETCO,directorul revistei AGERO,Stuttgart

e-mail: revista_agero@yahoo.com
______________

*MA PASIONEAZA TOT CE ESTE DIFERENTA SPECIFICA*

Invitatia Dumneavoastra de a face parte din Comitetul redactional al uneia dintre revistele ce vor aparea, ma onoreaza.Ma pasioneaza, ma intereseaza tot ce este  cultura, patrimoniul cultural insemnand perenitate, identificare nationala, diferenta specifica romaneasca in marea cultura  europeana. Stiu ca vor aparea revistele Semanatorul si  Columna
lui Traian.Nu stiu ce rubrici vor cuprinde, nu am alte detalii. Daca considerati oportun,mi se pare interesanta revista Semanatorul si as dori sa fac parte din colectivul de redactie. Va puteti baza pe experienta mea redactionala. Va multumesc pentru incredere si intelegere.

ELISABETA IOSIF

e-mail: i…s@yahoo.com

 

Anunțul privind „Semănătorul” se făcuse în primele Buletine Analize și Fapte iar răspunsurile apar abia în Analize și Fapte nr. 19 unde a existat și părerea contrară a lui Sorin Paliga:

 

*TRADITIA INSEAMNA CREATORI DE ISTORIE EUROPEANA *

Multumesc pt informatie. Pare cel putin interesant. O nota doar: "Semanatorul" pare oarecum invechit. Traditia romaneasca nu inseamna doar semanatori si plugari. Inseamna si domni, domnitori, jupani, boieri si creatori de istorie europeana. Desigur, alegerea numelui va apartine... este doar o sugestie.

SORIN PALIGA

Artur Silvestri nu mai face nici o referire ulterioară la acest nume în acel an și în anul următor, 2007, până în luna mai când sunt ferm hotărât șă părăsesc activitatea mea de publicist la revista online Euro-Obsevator. În luna mai, scrisesem documentul programatic «Apelul noului Semănător» și construisem  ca o surpriză, în secret, site-ul «Semănătorul» pentru a pune puțină ordine în numeroasele publicații demarate prin autoritatea și notorietatea lui Artur Silvestri. Mă scosese omul din gura unor lupi băsescieni de la revista Euro-Observator din Germania, îmi publicase câteva articole și eram dator! Când a văzut site-ul gata și faptul că eu nu lucram siturile pe șabloane ci pe lucru independent, profesionist, al lui am fost! Spre bucuria mea, pentru că demult tânjeam eu înființarea «Semănătorului» ce-l clociseră G. Coșbuc și Al. Vlahuță la Tismana! Nu-i vorbă, Artur Silvestri deja mă publica:  

 

De : Artur Silvestri

À : getul indice n

Mardi 1 Mai 2007 1h57

1 Mai 2007 ,Sf.Prooroc Ieremia ,Cuviosii  Mucenici  Eftimie, Ignatie si Acachie

Draga Domnule Profesor Tomoniu,

Am vazut acum indicat in mesajele zilnice din " Euro-Observator" articolul dedicat " Razboiului marilor oligarhi " ,pe care, citindu-l cu interes, inteleg ca il puneti la dispozitia celor ce vor sa-l publice desi, ziceti cu amaraciune, " nu vor castiga  nimic". Banuiesc ca se afla la noi ,inca, romani capabili sa il difuzeze in reviste si ziare de mai mare rasunet decat cele ce le-am infiintat acum cateva luni. In orice caz, l-am anuntat , ca "link",acum in " Analize si fapte" si il voi publica maine dupa pranz in revista "EPOCA", la pagina web http://revistaepoca.wordpress.com care este citita de categorii mai largi decat alte din publicatiile mele, destule din ele destul de specializate.Mai mult ce sa va spun? Suntem in mana lui Dumnezeu. Dar nu vom pieri.

Cu drag,

Dr.Artur Silvestri

 

Dar pe mine nu mă prea interesau articolele publicate cât, mai ales, crearea site-ului „Semănătorul”, mai întâi de găsire rapidă a publicațiilor ARP: alfabetic, tematic, grupe principale, etc., apoi ca site de informație și în final „Revista Semănătorul”. Am știut că voi reuși când am demarat „Sămănătorul – Editura online” iar Artur Silvestri îmi cerea execuția unei sigle. Pe de altă parte, am găsit în Artur Silvestri un prieten de idei comune și un dușman al evreo-germanii de la Euro-Observator:

„Iubite Domnule Tomoniu,

As fi raspuns mai devreme daca as fi putut dar azi am avut o stare de sanatate destul de rea dupa cateva saptamani de tensiune; imi ajunge si mie, din timp in timp.

De aceea nici nu am sa intind prea mult dizertatiile ce as face cu placere citind ceea ce imi scrieti . Ma rezum numai prin a spune ca in materie de " triumvirat" am aceeasi parere, cu specificatia ca"jocul " mi se pare mai amplu si mai vechi ; privitor la acel Rusu, despre care vorbiti ( sau dl.Mihaescu, al carui merit este numai de a va fi citit mai mult- pe Domnia Voastra si pe dl. Leintner-Moruzzi-, caci despre Tismana , si ce faceti acolo, stiam de mai multa vreme ) , ati spus ce trebuia spus- nu ati observat ca, la ocazia evocata(din primavara) activismul concentrat a pornit de la " emigratie "?Incercati sa faceti o harta a " centrelor de influenta" si veti vedea ce obtineti (desi cred ca ati facut-o).

Imi mai vorbiti de influente malefice si de teama de a nu ceda , lasand in drum ce am inceput. Iubite domnule Tomoniu, ceea ce nu stiti este ca de  mai bine de  douazeci si cinci de ani sunt in razboi cu aceasta " banda"( ma stiu prea bine si ii stiu si eu ); ei stiu ca nu exista " negociere" iar eu stiu ca daca vor putea , nu vor ezita. O sa vedem ce o vrea Dumnezeu. Mai mult nu am ce sa va spun.

Cu drag, Silvestri   

 

Deci relația mea cu Artur Silvestri nu se reducea doar la niște interese ale fiecăruia. Aveam un suport moral comun destul de solid pentru a lucra împreună. Și am lucrat excelent până la 30 nov. 2008 când Artur Silvestri m-a lăsat singur cu site-urile Semănătorul. Cu toate dificultățile, editura Semănătorul s-a făcut tot mai cunoscută, fiind un centru puternic de sprijin pentru debutanți și pentru autori cu lucrări dificil de publicat din punct de vedere al câștigului sperat de tipografii. Din păcate asemenea vremuri trăim, nu valoarea contează ci banul și probabil că de la București lucrul meu se vedea doar din această perspectivă a ajutorului material pe care mi-l lăsase Artur Silvestri pentru procesele mele cu statul gurmand și polițienesc care s-a instalat după 1989.

Nu scosesem întâmplător Revista „Sămănătorul” și nu deschisesem hazardat, pe un cont gratuit, site-ul sinonim www.samanatorul.ro . O făcusem premeditat, pentru că orice corespondență între mine și d-na Silvestri încetase de aproape doi ani de zile. Probabil că secretarele o izolaseră de mai mult timp. Pentru că numai o minte de secretară al putea pune această patalama fără preaviz, în nasul autorilor, de 1 decembrie 2011, după ce trimeseseră săracii timp de trei ani de zile operele lor la Editura Semănătorul! Culmea, după modelul tupeului băsescian, de a da vina pe alții, voiau să mă scoată pe mine vinovat.   

 

Nu Nicu Tomoniu a fost de vină că autorii „Semănătorul”

s-au trezit peste noapte că nu mai există ca scriitori

 

După trei zile de suspendare totală, secretarele de la București au reactivat pagina. Pentru că s-au trezit la câteva ore cu siturile active în altă parte! Eram pregătit să parez loviturile redacției de la București care nu vedeau cu ochi buni ascensiunea fulminantă a „Semănătorului”. Asta e sigur! Pentru că niciodată n-au vorbit despre bogatul fond de carte care se acumulase la Editura online.

 

Ei bine, asta e doar o parte din toată istoria în care sunt incluse fragmente din viața mea. Pot eu să renunț la amintirile mele, la lucrul meu și al autorilor timp de trei ani, la prieteniile pe care le-am legat cu acești autori? Bănuiam că, odată și odată, situl «Semănătorul» ni se va închide în nas dar eram pregătit încă din iunie, de la apariția revistei «Sămănătorul» să mut totul pe un site sinonim. Când «Semănătorul» a dispărut de pe Internet la 1 decembrie 2011, în câteva ore totul a fost mutat la noua adresă! „Sămănătorul” a fost reînviat pentru ca niciodată cineva să nu-și mai însușească un lucru de care nu se simte atașat nici sufletește, nici istoricește, nici documentar. Pentru ca nimeni să nu-și mai aroge niște valori culturale proiectate la Tismana!  Active la Tismana sau plecate de la Tismana, toate aparțin patrimoniului cultural, istoric, documentar și desigur sentimental al orașului Tismana. Bineînțeles că nu o să negăm niciodată contribuția lui Artur Silvestri ca fondator și prim finanțator...

Acum, dup㠄suspendare” și înviere - ca Iisus Hristos – n-avem să zicem altceva:

 

- Bine ai revenit acasă la Tismana «Sămănătorule»! Vom avea grijă de tine. Cum? Toate în primul număr al revistei din luna ianuarie 2012.

 

 

 

Inapoi

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 



[1] Prin preluarea mea independentă a activității de la vechiul „Semănător” sunt  descătușat de constrângerile secretarelor de la București care-i creaseră un cult grotesc scriitorului și folosesc numele lui simplu, așa cum folosim numele tuturor scriitorilor din România după moartea lor. Prin aceasta consider că eu îl respect cu adevărat, nu secretarele cu pretenții hilare cum ar fi: când scriem despre deces să se folosească obligatoriu în loc de a murit c㠄s-a ridicat la ceruri”, oriunde se scrie numele lui trebuie pusă și fotografia (directiva Mândru!), este interzis să se scrie simplu Artur Silvestri ci cu cât mai multe atribute, istoric al civilizațiilor, scriitorul și promotorul cultural, scriitor român cu activitate enciclopedică, istoric al civilizațiilor, editor, întemeietor de organizații culturale și cetățenești, fondator al principalelor organizații profesionale și patronale din domeniul imobiliar.

Dacă n-aș fi știut că vorbesc serios, aș fi crezut că vor să-și bată joc de bietul om!

Trebuie să menționez că toate acestea le inventaseră secretarele, nu d-na Silvestri care era pur și simplu izolată. Scriam degeaba d-nei Silvestri, răspundea d-na Mândru din casuta postală