Precizări și comentarii privind istoricul
Revistei Semănătorul
De N. N. Tomoniu
SCRISOAREA DE BUNAVESTIRE
Trimisă de Artur Silvestri[1],
la 25 martie 2007, tuturor colaboratorilor
Reprodusă în întregime, exact cum ne-a fost transmisă, prietenilor și
colaboratorilor, fără sa modific nici măcar punctuația, care dovedește că
redactarea ei s-a făcut de dânsul cu grija conținutului nu a punctuației. Era
un om copleșit de un lucru pe care abia o armată de oameni din Ministerul
Culturii ar fi putut să facă față
De : Artur Silvestri
Dimanche 25 Mars 2007 18h51
25 Martie 2007,In ziua de Bunavestire
Asa cum probabil ati observat in lunile recente nu
m-am invrednicit de o corespondenta purtata in ritm acceptabil dar fara sa
existe alt motiv decat munca intensa,mai grea acum decat in alte dati.Si cu
toate ca nu am avut pauza si efortul aproape ca m-a secat , nu sunt inca
multumit.Unele reusite exista ,totusi.Arhiva,ce se intinsese pe zeci de dosare
de corespondenta si manuscrise ale celor mai diferiti autori(si care va fi
daruita catre biblioteci publice ,unde trebuie sa stea si unde ii este
locul)urmeaza sa se oranduiasca intrutotul intr-un interval scurt.Cartile
pregatite pentru donatii (inca o parte din biblioteca mea,de unde ,in cateva
randuri pana acum,au mai plecat catre scoli,comune ,parohii si manastiri alte
cateva,multe,mii de volume)sunt gata sa se impacheteze si sa ajunga acolo unde
este nevoie de ele.Cartile anuntate(intre care " Razboiul Icoanelor"
si " Patriarhul Ardelean",o " depozitie colectiva" despre
Raoul Sorban) sunt in tipar si vor aparea curand.Doar manuscrisele mele mai
asteapta,ca intotdeauna,ramanand cele mai din urma in a se pune la
randuiala si a se valorifica.Dar nu imi pare rau caci poate Dumnezeu ma va
ajuta sa nu ramana lucrarea neispravita si abandonata.
Din toate acestea s-a putut vedea-si auzi- destul
de putin,de fapt aproape nimic.Mai mult s-a vazut din ceea ce oricum nu se
cunoaste integral ,dar se stie intr-o anumita masura, si care se considera a fi
"cateva publicatii culturale on-line".Aparitia lor a surprins intr-un
fel si unora nu le-o fi placut (desi nu ma gandisem nici de aceasta data sa
plac cuiva caci nu ma intereseaza nici azi si nu mi-am dorit nici ieri)
insa esentialul nu este acesta ci " conceptul",care vad ,totusi,ca
trebuie explicat mai ales ca am auzit ca,in aceasta tema, ar circula
pareri ce trebuie corectate intr-un fel ce se va dovedi util pentru
cine are bunavointa sa le asculte.
Ideea de origina nu a fost " sa public
reviste on-line"(aceasta o poate face oricine si ,daca este capabil,sa o si
faca in viitor ) ci sa creez un program cultural definit si cu
obiective ce constituie astazi prioritati.Acesta este un program nu de
"riposta" ci de "re-cucerire", de completare de informatie
si de alternativa , spargand "nucleul dominant" ce impune teme,idei
si nume intr-un canon restrictiv care -dincolo de aspectul simplificator-
ucide prin omisiune,"etichetism "stupid si intrerupere de
continuitate acolo unde trebuie sa existe echilibru si fruct in evolutiile
noastre .Fiindca noi avem un "prezent" cate vreme avem un trecut si
vom avea un viitor numai atat cat vom cunoaste ceea ce ne-a legitimiat ieri
pentru azi si pantru "maine".Cea dintai obligatie era,deci,aceea de a
expune iarasi la lumina zilei teme amanate, uitate ori socotite a fi eretice
.Aceasta se putea infaptui prin "reviste"(deci prin aparitie
periodica de contributii si creatii)dar oricat ar fi fost de staruitoare si de
inteligenta actiunea conjugata ,cu timpul efectul ar fi devenit firav si
stereotip ,chiar minor.Trebuia ,prin urmare,si altceva, adica un numar de
"repere" care , fiind astfel mai bine-cunoscute decat pana acum,
puteau constitui reazem si argument in continuitatea noastra de atitudine si de
directiva.Cele dintai ce am gandit ca fiind obligatorii au fost,astfel, "documentarele",un
fel de carti sumare gandite " ad usum delphini", care
- nefiind exhaustive- se puteau reduce ,pentru moment,la "extract
elementar" sau la un rezumat de "prezenta istorica' de
personalitate.Astfel s-au constituit documentarele ce se intituleaza
" Efigii",unde isi gasesc locul "Oamenii Mari"-si
Invatatorii- care ne- au fost Doamna Busulenga, vladica Antonie Plamadeala
,Raoul Sorban si MItropolitul Nestor Vornicescu;insa ,alaturi de ei, si alte
"chipuri in prezentul continuu" ce nu mai sunt aici si s-au uitat ori
se doreste sa fie uitate. Tabloul insusi trebuia sa fie
incomparabil mai extins caci "vointa de a scoate in
penumbra"si prin kerem pe cine nu se conformeaza este
puternica si creeaza urmari in negativ insa am ales ,acum,dintr-un total
cu multe nume,doar pe cateva intre care "cazurile" lui Paul Anghel
ori Traian Filip si Serban Andronescu sunt socante prin incorectitudinea
in a le aprecia opera si lucrarea.
Apoi am trecut la "contemporanii
activi",adica la "scriitorii eretici" care ,nefiind putini,ar fi
putut ocupa multe "volume" .Dar nici aici principiul nu a fost
exhaustiv ci "categorial" ,alegand numai douazeci si ceva de
nume,gandind ,totusi,ca se va mai gasi si altcineva care,animat de o idee mai
inalta,sa completeze ceea ce am inceput .Totusi,cateva adaosuri in cantitate
am simtit ca trebuie facute si chiar daca nu am reusit sa creez
"situri de micro-monografie sumara"pentru toti autorii in a caror
opera cred, am imaginat doua antologii,una de nuvele si alta de poeme,unde "noua
geografie literara" ce trebuie sa cuprinda valori de peste tot(fiindca
aici nu se face cultura numai pe " Calea Victoriei")trebuia afirmata
si intarita.Dar nici cu acestea nu m-am oprit si observand ca despre doar
putini autori exista referinte documentare publice si opera ajunge rareori sa
fie cunoscuta minimal,am crezut ca foloseste cuiva un mic "dictionar
elementar" continand "scriitori romani de azi",unde nazuiesc sa
fie incluse toate vocile ce doresc sa se faca auzite si in acest fel.Ramane
doar sa se prezinte.
Ajuns aici nu m-am putut opri fiindca ramaneau
deopotriva "teme" si "idei literare" tot atat de putin
incurajate sau ,mai bine zis, "predispuse la lichidarea
fortata".Intre acestea m-am gandit acum ca " literatura
straromana","monografiile locale"
ori"postcalinescianismul"merita o evocare ce poate le-ar aduce noi
lumini si nu m-am inselat;dar adaosuri trebuie facute si se vor face ,daca si
altii nu vor sta cu mainile in san,ca si pana azi,si vor abandona atitudinea de
observatori "obiectivisti"care nu gresesc fiindca nu fac nimic sau
aproape nimic.
Eu am incercat sa fac si nu am facut nimic
de seama insa am adaugat ceva ce foloseste si nu exista inca in forma
atestata acum."Revistele",care am bagat de seama ca sunt
"piatra scandalului" si supara pe unii ,au completat planul originar.Ele
sunt "multe",intr-adevar(asa cum s-a spus) fiindca "sunt
multe" temele periclitate de cultura oficiala si,deci,frontul
trebuia sa fie larg.Multimea lor arata insa,deopotriva, diversitatea unde noi
ne exprimam culturaliceste ca romani si ,in acelasi timp, cat de intins
este teritoriul ce trebuie recucerit.Cine le priveste cu luare-aminte
si mai ales cu calm intelege ca in acelasi concept stau laolalta si publicatia
de afirmatie de valori si "atitudine intelectuala" dar si
periodicul de "tematica de interes restrans" , si ,deci,si
"Luceafarul Romanesc" dar si " Dacoromanica".Unele sunt
creatii din nimic(si fara nici o preistorie) precum"Studii de
etnoistorie"care la noi nici nu se visau dar la altii sunt produs cultural
cu traditie si optiune intelectuala fireasca.Puteau deci sa lipseasca de aici
" Carti Noi",intr-o tara unde nu se stie cine ce publica si unde
anume si cum se poate gasi o carte noua in monopolul ideologic abatut pana si
asupra difuzarii de presa si de carte?Puteam sa nu creez "Universul
Cartilor",care vorbeste despre scriitori,"santierul lor" si
gandurile lor amestecate cu iluzii si cu utopii ,astazi ,cand nici nu mai stim
cu precizie nu "cine ce mai scrie" ci daca mai este in viata ,pe
Pamant,iar " viata literara" a devenit un mediu infestat de
trafic de influenta,coruptie si pseudo-mituri fabricate ce reproduc fidel
modelul depravarii sociale care a imbolnavit ansamblul social ?Unii vor
zice,poate, ca doua publicatii in limbi straine,precum nadajduiesc sa fie
" L'Etoile du Danube" si " Kogaion Review", pot fi excesive
si fara rost dar inainte de aceasta sa raspunda daca nu este nevoie de ele,daca
exista altele cu acelasi obiectiv(si nu exista) si , daca le socotesc utile,de
ce nu le-au facut? Exista un imperativ in toate, care ne porunceste
sa nu lasam potentialul sa se risipeasca si -atunci cand suntem
incredintati ca o fapta este necesara si va crea efect
pozitiv - sa nu amanam si sa traducem gandul in gest chiar
daca "facutul"va fi imperfect , poate
"stangaci" si,deci, corectabil.Eu am facut ce am putut,cu
efortul meu de om liber ,care nu a cerut nimanui nimic decat
ingaduinta de a fi aproape si a se arata solidar ;altii,daca pot,sa faca mai
mult,sa dezvolte ceea ce s-a inceput si sa continue ori sa imagineze
domenii noi -caci exista !- unde stratul nostru profund este atacat si
primejduit.
Ceea ce am inceput voi continua si ma
intareste in aceasta idee multimea celor ce inteleg ,stiind sau intuind,ca tot
ceea ce fac nu fac pentru mine fiindca nu am nevoie de nimic .Si de aceasta
data, retragandu-ma in munca si efort chinuitor ,am putut vedea si simti
alaturi multi oameni de toata isprava,caractere si suflete luminate;lor le sunt
dator inainte de toate si nu voi uita ca atunci nu m-au uitat.Acum a
trecut greul si urmeaza " si mai greul" caci "malurile trebuie
intarite si cortul -tinut ridicat".Insa Dumnezeu ne-o ajuta si de aceasta
data si nu ne va lasa.
Cu drag,indatoritor,
Silvestri
Scrisoarea nu făcea nici o referire la Semănătorul dar mai târziu, când am renunțat ca site-ul
Semănătorul să fie un site de legături (link-uri) rapide spre toate
publicațiile ARP în favoarea unui site de informații generale adiacent site-lui
Semănătorul - Editura online, am extras frazele - care priveau documentul
programatic pregătit de mine și le-am atribuit unui concept Semănătorul
datorat lui Artur Silvestri. De altfel, copleșit de atâta muncă, Artur
Silvestri renunțase la revista Semănătorul ce o anunțase mai demult. Până m-a
întâlnit (pe forumuri web) pe mine. Citiți aici toată istoria.
Scrisoarea de Bunavestire a fost importantă. Dar lansarea principalului
document programatic Sămănătorul a fost debutul meu în calitate de editor
alături de Artur Silvestri.
La anunțul dinainte de apariția nr. 19 din buletinul Analize și fapte,
săriseră în ajutor doar câțiva oameni de vază: trei pro și unul contra.
*IN CURAND, APARE "SEMANATORUL" *
*VA TREBUI SA FIE UN TUNET*
De cum se lasa seara, toate
duhurile imi dau tarcoale. Si nu sunt sfetnici buni.De aceea seara ma feresc sa
conversez cu lumea , chiar si cu prietenii .Cu lumea -pentru a nu-i oferi
semnele slabiciunilor mele, prietenii spre a nu-i intrista.Astfel ca nu
voi continua sa va agresez cu umorile mele.Voiam doar sa va spun ca lucrurile
marunte despre care vorbeati sunt,
probabil, cam tot ce ne-a mai ramas de facut.Pe cele pe care le-am
considerat mari, le-am mantuit.Fara sa fi fost capat de lume.Sau poate au
fost capatul lumii noastre, a fiecaruia dintre
noi."Semanatorul" va trebui sa fie un tunet peste suflarea
intelectuala romaneasca.Daca nu, se va pierde in sirul anonimelor reviste
electronice. Anonime si fiindca romanul nu si-a castigat obisnuinta sa
frecventeze internetul. Nu discut acum motivele care-l determina la
aceasta atitudine. Va doresc, ii doresc
Semanatorului, sa se intruchipeze
ION MARIN ALMAJAN
e-mail: io
.an@gmail.com
______
*SUNT SIGUR CA PUBLICATIA VA FI REPREZENTATIVA*
Ma bucur ca revista saptamanala "Semanatorul", despre care aparitie stiam de o vreme, va intra cum s-ar spune pe "rol"; sa dea Dumnezeu sa fie bine si sa aveti multumire si recunostinta semenilor, pentru efortul ce il depuneti si aici, ca si in atatea alte locuri. Foarte bine faceti, veti avea cititori elevati si veti fi prezenti pe mapamond, caci sunt sigur ca publicatia va fi reprezentativa si va va contura si mai mult profilul Asociatie si ideile ce stau la baza acestei revolutii in cuget, ce intretineti.
LUCIAN HETCO,directorul revistei AGERO,Stuttgart
e-mail: revista_agero@yahoo.com
______________
*MA PASIONEAZA TOT CE ESTE DIFERENTA SPECIFICA*
Invitatia Dumneavoastra de a face
parte din Comitetul redactional al uneia dintre revistele ce vor aparea, ma
onoreaza.Ma pasioneaza, ma intereseaza tot ce este cultura, patrimoniul
cultural insemnand perenitate, identificare nationala, diferenta specifica
romaneasca in marea cultura europeana. Stiu ca vor aparea revistele
Semanatorul si Columna
lui Traian.Nu stiu ce rubrici vor cuprinde, nu am alte detalii. Daca
considerati oportun,mi se pare interesanta revista Semanatorul si as dori sa
fac parte din colectivul de redactie. Va puteti baza pe experienta mea
redactionala. Va multumesc pentru incredere si intelegere.
ELISABETA IOSIF
e-mail: i s@yahoo.com
Anunțul privind Semănătorul se făcuse în primele Buletine Analize și Fapte iar răspunsurile apar abia în Analize și Fapte nr. 19 unde a existat și părerea contrară a lui Sorin Paliga:
*TRADITIA INSEAMNA CREATORI DE ISTORIE EUROPEANA *
Multumesc pt informatie. Pare cel putin interesant. O nota doar: "Semanatorul" pare oarecum invechit. Traditia romaneasca nu inseamna doar semanatori si plugari. Inseamna si domni, domnitori, jupani, boieri si creatori de istorie europeana. Desigur, alegerea numelui va apartine... este doar o sugestie.
SORIN PALIGA
Artur Silvestri nu mai face nici o referire ulterioară la acest nume în
acel an și în anul următor, 2007, până în luna mai când sunt ferm hotărât șă
părăsesc activitatea mea de publicist la revista online Euro-Obsevator. În luna
mai, scrisesem documentul programatic
«Apelul noului Semănător» și construisem
ca o surpriză, în secret, site-ul «Semănătorul» pentru a pune puțină
ordine în numeroasele publicații demarate prin autoritatea și notorietatea lui
Artur Silvestri. Mă scosese omul din gura unor lupi băsescieni de la revista
Euro-Observator din Germania, îmi publicase câteva articole și eram dator! Când
a văzut site-ul gata și faptul că eu nu lucram siturile pe șabloane ci pe lucru
independent, profesionist, al lui am fost! Spre bucuria mea, pentru că demult
tânjeam eu înființarea «Semănătorului» ce-l clociseră G. Coșbuc și Al. Vlahuță
la Tismana! Nu-i vorbă, Artur Silvestri deja mă publica:
De : Artur Silvestri
À : getul indice n
Mardi 1 Mai 2007 1h57
1 Mai 2007 ,Sf.Prooroc Ieremia ,Cuviosii Mucenici Eftimie, Ignatie si Acachie
Draga Domnule Profesor Tomoniu,
Am vazut acum indicat in mesajele zilnice din " Euro-Observator" articolul dedicat " Razboiului marilor oligarhi " ,pe care, citindu-l cu interes, inteleg ca il puneti la dispozitia celor ce vor sa-l publice desi, ziceti cu amaraciune, " nu vor castiga nimic". Banuiesc ca se afla la noi ,inca, romani capabili sa il difuzeze in reviste si ziare de mai mare rasunet decat cele ce le-am infiintat acum cateva luni. In orice caz, l-am anuntat , ca "link",acum in " Analize si fapte" si il voi publica maine dupa pranz in revista "EPOCA", la pagina web http://revistaepoca.wordpress.com care este citita de categorii mai largi decat alte din publicatiile mele, destule din ele destul de specializate.Mai mult ce sa va spun? Suntem in mana lui Dumnezeu. Dar nu vom pieri.
Cu drag,
Dr.Artur Silvestri
Dar pe mine nu mă prea interesau articolele publicate cât, mai ales, crearea
site-ului Semănătorul, mai întâi de găsire rapidă a publicațiilor ARP:
alfabetic, tematic, grupe principale, etc., apoi ca site de informație și în
final Revista Semănătorul. Am știut că voi reuși când am demarat Sămănătorul
Editura online iar Artur Silvestri îmi cerea execuția unei sigle. Pe de altă
parte, am găsit în Artur Silvestri un prieten de idei comune și un dușman al
evreo-germanii de la Euro-Observator:
Iubite Domnule Tomoniu,
As fi raspuns mai devreme daca as fi
putut dar azi am avut o stare de sanatate destul de rea dupa cateva saptamani
de tensiune; imi ajunge si mie, din timp in timp.
De aceea nici nu am sa intind prea
mult dizertatiile ce as face cu placere citind ceea ce imi scrieti . Ma rezum
numai prin a spune ca in materie de " triumvirat" am aceeasi parere,
cu specificatia ca"jocul " mi se pare mai amplu si mai vechi ;
privitor la acel Rusu, despre care vorbiti ( sau dl.Mihaescu, al carui merit este
numai de a va fi citit mai mult- pe Domnia Voastra si pe dl. Leintner-Moruzzi-,
caci despre Tismana , si ce faceti acolo, stiam de mai multa vreme ) , ati spus
ce trebuia spus- nu ati observat ca, la ocazia evocata(din primavara)
activismul concentrat a pornit de la " emigratie "?Incercati sa
faceti o harta a " centrelor de influenta" si veti vedea ce obtineti
(desi cred ca ati facut-o).
Imi mai vorbiti de influente
malefice si de teama de a nu ceda , lasand in drum ce am inceput. Iubite
domnule Tomoniu, ceea ce nu stiti este ca de
mai bine de douazeci si cinci de
ani sunt in razboi cu aceasta " banda"( ma stiu prea bine si ii stiu
si eu ); ei stiu ca nu exista " negociere" iar eu stiu ca daca vor
putea , nu vor ezita. O sa vedem ce o vrea Dumnezeu. Mai mult nu am ce sa va
spun.
Cu drag, Silvestri
Deci relația mea cu Artur Silvestri nu se reducea doar la niște interese
ale fiecăruia. Aveam un suport moral comun destul de solid pentru a lucra
împreună. Și am lucrat excelent până la 30 nov. 2008 când Artur Silvestri m-a
lăsat singur cu site-urile Semănătorul. Cu toate dificultățile, editura
Semănătorul s-a făcut tot mai cunoscută, fiind un centru puternic de sprijin
pentru debutanți și pentru autori cu lucrări dificil de publicat din punct de
vedere al câștigului sperat de tipografii. Din păcate asemenea vremuri trăim,
nu valoarea contează ci banul și probabil că de la București lucrul meu se
vedea doar din această perspectivă a ajutorului material pe care mi-l lăsase Artur
Silvestri pentru procesele mele cu statul gurmand și polițienesc care s-a
instalat după 1989.
Nu scosesem întâmplător Revista Sămănătorul și nu deschisesem hazardat,
pe un cont gratuit, site-ul sinonim www.samanatorul.ro . O făcusem premeditat, pentru că orice corespondență
între mine și d-na Silvestri încetase de aproape doi ani de zile. Probabil că
secretarele o izolaseră de mai mult timp. Pentru că numai o minte de secretară
al putea pune această patalama fără preaviz, în nasul autorilor, de 1 decembrie
2011, după ce trimeseseră săracii timp de trei ani de zile operele lor la
Editura Semănătorul! Culmea, după modelul tupeului băsescian, de a da vina pe
alții, voiau să mă scoată pe mine vinovat.

Nu Nicu Tomoniu a fost de vină că autorii Semănătorul
s-au trezit peste noapte că nu mai există ca scriitori
După trei zile de suspendare totală, secretarele de la București au
reactivat pagina. Pentru că s-au trezit la câteva ore cu siturile active în
altă parte! Eram pregătit să parez loviturile redacției de la București care nu
vedeau cu ochi buni ascensiunea fulminantă a Semănătorului. Asta e sigur! Pentru
că niciodată n-au vorbit despre bogatul fond de carte care se acumulase la
Editura online.
Ei bine, asta e doar o parte din
toată istoria în care sunt incluse fragmente din viața mea. Pot eu să renunț la
amintirile mele, la lucrul meu și al autorilor timp de trei ani, la prieteniile
pe care le-am legat cu acești autori? Bănuiam că, odată și odată, situl
«Semănătorul» ni se va închide în nas dar eram pregătit încă din iunie, de la
apariția revistei «Sămănătorul» să mut totul pe un site sinonim. Când
«Semănătorul» a dispărut de pe Internet la 1 decembrie 2011, în câteva ore
totul a fost mutat la noua adresă! Sămănătorul a fost reînviat pentru ca
niciodată cineva să nu-și mai însușească un lucru de care nu se simte atașat
nici sufletește, nici istoricește, nici documentar. Pentru ca nimeni să nu-și
mai aroge niște valori culturale proiectate la Tismana! Active la Tismana sau plecate de la Tismana,
toate aparțin patrimoniului cultural, istoric, documentar și desigur
sentimental al orașului Tismana. Bineînțeles că nu o să negăm niciodată
contribuția lui Artur Silvestri ca fondator și prim finanțator...
Acum, după suspendare și înviere -
ca Iisus Hristos n-avem să zicem altceva:
- Bine ai revenit acasă la Tismana
«Sămănătorule»! Vom avea grijă de tine. Cum? Toate în primul număr al revistei
din luna ianuarie 2012.

[1] Prin preluarea mea independentă a activității de la vechiul Semănător sunt descătușat de constrângerile secretarelor de la București care-i creaseră un cult grotesc scriitorului și folosesc numele lui simplu, așa cum folosim numele tuturor scriitorilor din România după moartea lor. Prin aceasta consider că eu îl respect cu adevărat, nu secretarele cu pretenții hilare cum ar fi: când scriem despre deces să se folosească obligatoriu în loc de a murit că s-a ridicat la ceruri, oriunde se scrie numele lui trebuie pusă și fotografia (directiva Mândru!), este interzis să se scrie simplu Artur Silvestri ci cu cât mai multe atribute, istoric al civilizațiilor, scriitorul și promotorul cultural, scriitor român cu activitate enciclopedică, istoric al civilizațiilor, editor, întemeietor de organizații culturale și cetățenești, fondator al principalelor organizații profesionale și patronale din domeniul imobiliar.
Dacă n-aș fi știut că vorbesc serios, aș fi crezut că vor să-și bată joc de bietul om!
Trebuie să menționez că toate acestea le inventaseră secretarele, nu d-na Silvestri care era pur și simplu izolată. Scriam degeaba d-nei Silvestri, răspundea d-na Mândru din casuta postală